Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (29)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

PROCESIUNEA RELIGIOASĂ A REÎNHUMĂRII OSEMINTELOR LUI BRÂNCOVEANU

1985, ANUL RESTAURĂRII MORMÎNTULUI BRÂNCOVENESC
În continuare, redăm un text mai puţin cunoscut, dar foarte important, prin faptul că surprinde un eveniment notabil din trecutul Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou şi a mormîntului Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. Este un document extras din Carnetul de şantier al Profesorului Panait I. Panait, care a participat, ca expert arheolog, la ultima deshumare făcută la mormîntul Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, petrecută în anul 1985:
„Astăzi, 7 octombrie 1985 – precizează documentul – a fost deshumat mormîntul Domnitorului Constantin Brâncoveanu din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou. Această intervenţie a fost făcută cu aprobarea Consiliului Culturii şi a Patriarhiei Române, avînd ca scop coborîrea plăcilor funerare din biserică, precum şi consolidarea criptei voievodale. Cu această ocazie, la ora 12,45 a sosit la biserică Prea Fericitul Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoţit de Prea Sfinţitul Roman Ialomiţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Consilierii: preot Ioan Neamu, preot Constantin Popescu, precum şi alte feţe bisericeşti. Mai erau prezenţi Arhitectul Ştefan Balş, coordonatorul proiectului de restaurare, Arhitect Henriette Delavrancea, Arhitect Nicolae Stoian. Asistau la acest eveniment Constantin Bălăceanu-Stolnici şi domnul Sturdza, epitropi la Biserica Domniţa Bălaşa. Am mai remarcat printre cei de faţă, pe Prof. Univ. Radu Vergatti şi Aristide Ştefănescu. După ce a fost identificat sicriul cu osemintele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, Patriarhul Iustin a îndrumat pe cei doi preoţi slujitori ai Bisericii Sfîntul Gheorghe – Nou, Părintele Gheorghe Didicescu şi Părintele Traian Ghica, să aşeze sicriul cu osemintele muceniceşti ale Voievodului Constantin Brâncoveanu, precum şi celelalte sicrie identificate încă din anul 1932, într-un loc protejat din interiorul criptei, astfel încît să nu fie modificată buna aşezare a osemintelor de la locul lor. Scopul deshumării a fost, aşa cum am precizat, întărirea structurii de rezistenţă a criptei, şi nu scoaterea din mormînt a sfintelor oseminte.
După aceasta, au fost finalizate lucrările prevăzute, aşezîndu-se plăcile funerare la noua cotă stabilită în proiect“.
Astfel, ultima intervenţie la mormîntului voievodal din biserica Sfîntul Gheorghe-Nou a avut loc în anul 1985.
EXTRAS DIN ACTUL DE CANONIZARE AL SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI
În perioada interbelică, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de către Patriarhul Miron Cristea, consemna, în data de 30 noiembrie 1934, evlavia românilor pentru Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu, lansînd, încă de pe atunci, ideea canonizării acestuia. Dumnezeu a rînduit ca acest act de canonizare al Sfinţilor Martiri Brâncoveni să se împlinească, cu voia Sa, prin hotărîrea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din ziua de 20 iunie 1992:
„TEOCTIST, DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI ŞI PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE,
Prea iubitului Cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milă şi pace de la Dumnezeu, Părintele luminilor, iar de la noi patriarhiceşti binecuvîntări. Bineplăcut lui Dumnezeu şi de mare folos duhovnicesc pentru credincioşi este a cinsti cu laude pe cei care, pentru nevoinţele şi vredniciile lor în viaţa pămîntească, după trecerea la cele veşnice, s-au numărat în rîndul sfinţilor. Pomenind aceste alese vase ale Duhului Sfînt, dreptcredincioşii Sfintei noastre Biserici preamăresc pe Dumnezeu, de la Care vine tot ajutorul şi fără de Care nimeni nu se poate împărtăşi de darurile cele multe şi felurite ale virtuţilor. Drept aceea, luînd aminte la faptele virtuoase ale binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, cel care a cîrmuit cu creştinească înţelepciune vreme de 25 de ani Ţara Românească, întemeietor de artă şi cultură românească, ridicînd, înnoind sau înzestrînd multe biserici, mănăstiri şi alte aşezăminte, miluind pe cei săraci, ajutînd cu prisosinţă Sfintele Biserici Ortodoxe surori de aproape sau de mai departe şi mai presus de toate acestea învrednicindu-se a primi moarte mucenicească pentru dreapta credinţă, împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul său, Ianache.
Smerenia noastră, împreună cu toţi membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, purtînd grijă de folosul duhovnicesc al credincioşilor încredinţaţi nouă spre arhipăstorire şi pe de altă parte ţinînd seama de cele arătate de către Sfînta Arhiepiscopie a Bucureştilor; drept aceea, urmînd rînduiala canonică şi sinodală şi chemînd în ajutorul nostru puterea celui Preaînalt,

Hotărîm:
Ca de acum înainte şi pînă la sfîrşitul veacurilor, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu fiii Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache să fie cinstiţi cu sfinţii în ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe şi cîntări de laudă în ziua de 16 august, fiind înscrişi în sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii noastre. Mai rînduim să se tipărească viaţa, slujba şi icoana acestor sfinţi martiri, care să fie primite cu evlavie de către dreptmăritorii creştini, iar chipurile acestora să fie zugrăvite şi aşezate la loc cunoscut, alături de cele ale altor sfinţi de neam român, în bisericile ce se vor construi sau reînnoi de acum înainte. Spre deplina statornicire a celor pe care le-am rînduit în chip canonic, întărim cu semnăturile noastre actul de faţă, ca tomos patriarhal şi sinodal de canonizare, adică de aşezare în rîndul Sfinţilor Martiri, a celor acum pomeniţi, spre a-l aduce la cunoştinţa evlaviosului cler şi a dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.
Dat în Bucureşti, în anul mîntuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.
Membrii Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“.

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI