Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (5)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

 

„Prea iubitorule de Dumnezeu, Strălucirea Ta cea mare este cu adevărat cea de-a opta minune a lumii, iar acest lucru este unul minunat, tu cel care eşti ca un nimeni altul. Minunile cele mari nu au fost cele o sută de porţi ale Tebei, din împărăţia de altădată a Egiptului, zidurile Babilonului ridicate de Semiramis, mormîntul-mausoleu din Karia, vasele cu grîu ale preabunului Iosif, statuia de bronz a lui Apollo, idolul din Rodos, pe care îl numeau «Colos», Capitoliul din Roma sau templul lui Adrian, din Efes. În schimb, cea mai mare şi vrednică de admirat minune (dintre toate acestea) este evlavia Ta faţă de Dumnezeu. Acele minuni ale lumii au fost valoroase şi de preţ prin prisma artei şi abilităţii artistice cu care au fost lucrate, fiindcă dintre toate nenumăratele opere de artă care au fost făcute în lume de înţelepciunea şi abilitatea oamenilor, numai şapte s-au arătat a fi deosebite şi de preţ pentru a fi numite de către întreaga zidire: «Mari minuni». În schimb, Prea Strălucirea Ta cunoaşte acea abilitate firească, şi nu acea plămădire artistică la fel ca a acelora; acelea, chiar dacă sînt mari şi vrednice de admirat, totuşi au fost nişte obiecte fără suflet, în timp ce măreţia Strălucirii Tale este o privelişte însufleţită şi, pe cît este de diferit lucrul cel neînsufleţit de cel însufleţit, pe atît este de deosebită iubirea ta faţă de Dumnezeu, faţă de acele şapte minuni vrednice de admirat. Iar cei care le-au avut sau le-au privit nu au dat nici o importanţă acelor obiecte, decît numai privind la ele, dar fără să aibă vreun folos. Dar Prea Strălucirea Ta, de fiecare dată cînd reverşi binefacerile şi bunătatea de care ai parte, precum rîurile Nilului, nu o faci numai spre Tronul unde ai fost ales de Dumnezeu, ci acest lucru îl faci pretutindeni unde se găsesc cei evlavioşi, întinzîndu-ţi binefacerile tale de la un capăt al cerului la altul şi ducîndu-ţi-se vestea ca de un uriaş. (…) Dar ce să mai vorbesc de toate aceste lucruri care sînt de către toţi văzute? Oriunde le-aş mărturisi acestea (binefacerile lui Brâncoveanu – n.r.), doar să le enumăr şi nu mi-ar ajunge timpul. De aceea, Dumnezeu, cunoscînd măreţia Prea Strălucirii Tale, cunoscîndu-te ca pe un înţelept şi cumpătat iconom, aceste bunătăţi pe care tot El ţi le-a dat, acum le depozitează în hambarele cereşti; vreau să spun toate cele bune şi plăcute Acestuia, lucrări care curg asemenea unui rîu ce se roagă ţie. Cu adevărat, de aceea te-a trimis Dumnezeu în lume ca pe un tată al orfanilor, ajutor al celor neputincioşi, binefăcător al celor ce se roagă ţie, reazem al celor căzuţi şi păzitor al celor ce aleargă la tine. Prea Strălucirea Ta a auzit, da, a auzit bine la cele ce zice Scriptura, şi anume că cel drept miluieşte şi împrumută în fiecare zi (pe cel sărac) şi sămînţa acestuia este binecuvîntare. Iubirea Ta de Dumnezeu toată ziua îi miluieşte pe cei ce se roagă ţie, şi Îl împrumuţi pe El, ca la vremea judecăţii să te găseşti în palma Lui. De aceea, Domnul Dumnezeu îl face pe Prea Strălucirea Sa din puternic în mai puternic decît este, din slăvit îl face mai slăvit şi în cele din urmă se aude şi acel binecuvîntat glas zicînd: «Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune» (Matei 25, 21). Adică peste puţine te-am aşezat şi anume peste această Domnie lumească, arătîndu-te credincios iconom al celor pe care ţi le-am încredinţat şi pe toate chivernisindu-le după voia Mea. De aceea, de acum te aşez peste multe, peste cele nemuritoare şi veşnice, în bucuria şi Stăpînirea împărăţiei Mele celei cereşti.

Fericiţi sînt cei care te-au născut şi fericiţi sînt fiii care sînt sub stăpînirea ta. (…)

O, preacucernici stăpîni!

Astfel de Domnitori vrednici de a fi iubiţi, iubitori de Dumnezeu, preacinstiţi, drept-conducători, trebuie să existe peste astfel de cetăţeni evlavioşi. Din această cauză pămîntul nostru rodeşte, pomii înfloresc, iar pacea se întinde peste întreaga ţară. De aceea, întreaga zidire şi a voastră ţară îl fericeşte; de aceea îi uraţi cu toţii ca Mîntuitorul să-l păzească, dăruindu-i viaţă îndelungată, pînă la adînci bătrîneţi şi fără de griji, sprijinit pe Tronul strălucit al Acestuia, biruitor împotriva duşmanilor, păzitor al evlaviei, pentru rugăciunile preacuratei Sale Maici şi ale pururea Fecioarei Maria, amin“.

(va urma)

Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI