Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (51)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (3)
Sub această boltă, un brîu ornamental cu motive vegetale delimitează scena Naşterii Domnului de alte panouri desfăşurate circular: Iisus la zece ani în Templu, Buna Vestire, Fecioara Maria cu Sfînta Elisabeta, Fuga în Egipt şi scena dramatică a Uciderii pruncilor.
Pe registrul de jos este zugrăvit grupul Deisis sau Dreptul Judecător, tronînd între Maica Domnului şi Sfîntul loan Botezătorul, iar la vest de fereastra absidei sînt pictaţi trei sfinţi militari.
Pe bolta absidei de nord este zugrăvită Învierea Domnului, cu momentele principale: Pogorîrea lui Iisus la iad şi scoaterea lui Adam.
Pe următoarele registre din absida stîngă sînt pictate, mai întîi, un înger arătînd mormîntul gol şi Pescuirea minunată. Pe registrul din mijloc sînt zugrăvite scenele de după învierea Domnului: Cina din Emaus şi Hristos arătîndu-Se ucenicilor Săi.
Pe registrul de jos sînt înfăţişaţi Sfîntul împărat Constantin şi mama sa Elena, în poziţie statică, de o parte şi de alta a Crucii.
De o parte şi de alta a ferestrei vestice sînt pictaţi sfinţii doctori fără de arginţi, iar în zona estică a aceluiaşi registru este zugrăvită Maica Domnului pe tron împărătesc, cu Iisus Hristos prunc, ţinut pe braţul stîng, binecuvîntînd. De o parte şi de alta sînt înfăţişaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
La vest de abside, peretele sudic este împodobit cu scene din viaţa şi activitatea Mîntuitorului Iisus Hristos şi minunile Sale: Botezul Domnului şi Schimbarea la faţă. În registrul următor, de o parte şi de alta a ferestrei, învierea fiicei lui Iair. Următorul registru este întrerupt de arcosoliu, o nişă adîncită în grosimea peretelui sudic, destinată adăpostirii celor două morminte, unul al Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu şi celălalt al Domnitorului Ioan Mavrocordat.
La est de arcul boltirii se află zugrăviţi, în mărime naturală, sus: Sfîntul Procopie, iar mai jos, Sfîntul Martir Constantin Brâncoveanu. În interiorul spaţiului destinat celor două morminte aflate în naos este pictată, pe un registru boltit, urmînd traseul arcului, scena tăierii capului Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. În registrul următor, la aceleaşi dimensiuni verticale ca şi la Sfîntul Constantin Brâncoveanu, sînt zugrăviţi Sfîntul Arhidiacon Ştefan, Sfîntul Ioan Botezătorul, precum şi Doamna Maria Brâncoveanu. În partea nordică, sînt zugrăvite minunile înfăptuite de către Mîntuitorul Iisus Hristos, precum şi scenele premergătoare Patimilor Domnului, cum ar fi: Învierea lui Lazăr şi Intrarea în Ierusalim. Sub acest registru este încă un arcosoliu, sub bolta căruia se află racla cu moaştele Sfîntului Ierarh Nicolae. în această zonă este zugrăvit şi Sfîntul Ierarh Nicolae în diferite ipostaze din viaţa sa.
Spre vest, peretele este pictat cu următorii sfinţi: Sfîntul Mucenic Haralambie, Sfînta Filoftea de la Curtea de Argeş (în costum naţional), Sfînta Muceniţă Ecaterina şi Sfîntul Ierarh Calinic de la Cernica.
Naosul este despărţit de pronaos de doi stîlpi pe care se sprijină un perete compact, a cărui pictură este ordonată pe trei registre. Pe primul registru sînt zugrăviţi cei doisprezece Apostoli la momentul Pogorîrii Sfîntului Duh în chip de limbi de foc deasupra lor. În următorul registru este pictată Nunta din Cana Galileii, iar pe al treilea registru sînt zugrăviţi sfinţi mucenici şi muceniţe. Pronaosul este pictat cu precădere înfăţişîndu-i pe sfinţii cuvioşi şi sfintele cuvioase. Deasupra sînt boltirile a numeroase arce, ce sprijină turla pronaosului. La rîndul lor, arcele se sprijină pe capitelurile a patru stîlpi înalţi, sculptaţi cu caneluri în torsadă. Baza acestor coloane este ornamentată cu sculpturi dispuse în două registre, de dimensiuni inegale. Capitelurile lor sînt compozite, cu volute ionice şi abundenţă vegetală, cu tulpine împletite între ele. Turla de pe pronaos este, în prezent, cea proiectată iniţial de către constructorii brâncoveni şi adusă după mai multe modificări la actuala linie, de către arhitecţii contemporani, care au înlăturat ceea ce era în contradicţie cu stilul proiectat, după dorinţele ctitorului bisericii. În forma actuală, turla de pe pronaos se încadrează în armonia arhitecturală generală a întregului sfînt lăcaş. Este înaltă de aproximativ 10 metri, cu un diametru la bază de 7 metri. Raportată la masivitatea construcţiei, ea pare zveltă şi uşoară, pusă pe extradosul a patru arce boltite, asemenea unor curcubee de piatră. La joncţiunea celor patru arce cu circumferinţa bazei turlei s-au creat patru suprafeţe pandantive de formă triunghiulară, propice pictării unor portrete de sfinţi.
Cilindrul vertical al turlei este alcătuit din două segmente, delimitate printr-un profil inelar, ornamentat cu frunze de stejar dispuse în spirală pe toată circumferinţa inelului, ce constituie, în sine, un ornament arhitectonic. La rîndul său, acest ornament se constituie ca bază a părţii superioare a turlei, al cărei diametru este în uşoară descreştere, fiind segmentată vertical de opt ferestre înguste şi înalte. Deasupra acestui al doilea cilindru al turlei este aşezată cupola, de formă uşor aplatizată datorită razei sale mărite, calculată de proiectant pentru a sugera imaginea bolţii cereşti. Întreaga construcţie, inclusiv cele patru arce largi, pandantive, este prelungită în jos şi sprijinită pe patru coloane puternice de piatră, sculptate în torsadă răsucită.

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI