Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (52)

in Pagină creştină

– Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (4)
Punctul de susţinere al turlei şi arcelor se află pe aceste coloane, ornamentate sculptural cu capiteluri compozite, cu o bogată vegetaţie, cu frunze şi tulpini împletite, deasupra cărora sînt sugerate patru volute ionice. Din aparentul contact tangenţial al circumferinţei bazei turlei zvelte cu extradosul arcuit al arcelor masive, ca nişte spinări sau umeri ai unor uriaşi, se realizează aspectul zvelt al turlei şi se înlătură impresia de apăsare greoaie, întîlnită la alte construcţii de stil arhitectonic diferit.
Această zonă arhitectonică a bisericii, care este turla de pe pronaos, are importanţă complementară cu turla de pe naos. De data aceasta, turla de pe pronaos este destinată reflectării celor mai importante momente din viaţa sfîntă a Maicii Domnului. Sus, pe bolta turlei, este pictată într-un medalion Maica Domnului Orantă, alături de Domnul Iisus Hristos, care precede portretul Maicii Sale. Ambele personaje sfinte ţin braţele ridicate, în semn de adorare a lui Dumnezeu. Întregul ansamblu portretistic este încadrat într-un medalion înconjurat circular de un panou îngust, cu fond auriu, pe care se află scris, cu litere arhaice şi policrome, versetul: „Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată”.
În jurul acestui text, pe suprafaţa semisferică de culoare albastră, sînt pictaţi opt heruvimi, în culorile portocaliu şi verde, dispuse alternativ, pentru a realiza, în mod fericit, impresia dinamică a zborului pe fondul cerului albastru, cu stele aurii. Acest registru al heruvimilor este înconjurat de un alt panou, îngust şi circular, cu opt serafimi, la fel de dinamici ca şi heruvimii. Pornind de la baza turlei în sus, privirea se opreşte mai întîi pe un şir de medalioane mici, cu portretele Sfinţilor Apostoli. Spaţiile libere dintre aceste medalioane sînt pictate cu motive vegetale. Deasupra acestui şir de medalioane, pe un panou circular, înalt, sînt pictate cele mai importante momente ale vieţii Maicii Domnului. La sud este pictată Naşterea Maicii Domnului, cu personaje în plină activitate, legată de această împrejurare. Pe partea vestică a panoului este pictată Intrarea Maicii Domnului în Biserică. La nord, scena aceasta se prelungeşte într-o altă ipostază a aceluiaşi moment. La est, este pictat un vast tablou, intitulat Acoperămîntul Maicii Domnului. Cu aceste aspecte este acoperită pictural întreaga suprafaţă a părţii inferioare a turlei. Urmează inelul despărţitor, deasupra căruia un alt şir de medalioane, cu portrete de sfinţi, precede alte două registre cu sfinţi pictaţi, de data aceasta în chenare dreptunghiulare, dispuse între ferestrele înguste şi înalte. Pe registrul de jos sînt pictaţi în picioare Sfinţii Apostoli. Pe următorul registru, ultimul de sus, sînt pictaţi îngeri, de asemenea, în picioare.
La baza turlei, pe cele patru triunghiuri formate de joncţiunea arcurilor susţinătoare şi al cercului de la baza turlei, sînt pictaţi: Sfîntul Cosma Metodul, Sfîntul Ioan Damaschinul, Sfîntul Teofon Groptul şi Sfîntul Iosif Groptul. Imaginea Maicii Domnului Orantă, pictată pe bolta turlei, pe un fond deschis, este solemnă, meditativă şi luminată de Duhul Sfînt. Privirea sa îndeamnă pe credincioşi la rugăciune şi la adorarea Fiului Său. Cele două grupe de heruvimi şi serafimi alternează cromatic, în sus şi în jos, ca într-un zbor al voioşiei, bucuriei şi adorării Maicii Domnului, imagine a slavei pe care o exprimă zborul lor în jurul sfintelor personaje. Şi în celelalte două panouri, cu îngeri şi cu Sfinţii Apostoli în picioare, se remarcă dinamica avîntată a mişcărilor, surprinse în ipostaze diferite. Sfinţii şi îngerii parcă aleargă, veşmintele şi sulurile cu versete le flutură în vînt, pictorului părînd că i-a fost teamă să-i reprezinte statici, imobili, statuari, fără viaţă.
O efervescenţă mai potolită se observă în scena Naşterii Maicii Domnului. Personajele feminine sînt calme, sigure pe ceea ce fac, fiecare îşi cunoaşte misiunea în această tainică împrejurare.
Cromatica acestui vast tablou, realizată preponderent din culorile alb, verde, portocaliu şi auriu, produce o notă sărbătorească, de bucurie. În tabloul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pictorul a reuşit să redea bucuria şi solemnitatea momentului, sugerate de imaginea Fecioarei Maria cu mîinile întinse, cu nerăbdare, spre cel care o primeşte în biserică.
La est, scena Acoperămîntul Maicii Domnului este generos reprezentată, Fecioara Maria fiind surprinsă în centrul imaginii, cu braţele întinse solemn spre cele două grupe de personaje adoratoare, în genunchi, care o anturează de o parte şi de alta, creînd o imagine apoteotică. Personaj central, îmbrăcat în veşmînt albastru şi acoperămînt mov, pe un fond auriu şi presărat cu petale de flori, asemenea unor fluturi în zbor învolburat şi imprevizibil, Maica Domnului se înalţă monumental, între cele două grupe de personaje, plecate în respectuoasă şi evlavioasă adoraţie. Sfînta Fecioară nu este prezentată în poziţie rigidă şi statică, ci într-o uşoară mişcare a piciorului drept, greutatea corpului căzînd mai mult pe cel stîng. În cele patru colţuri ale pandantivilor sînt pictaţi sfinţii melozi, stînd pe scaun, adînciţi în scrisul lor pe foaia de pergament. Fiecare cu înfăţişări caracteristice, cu veşminte diferite, pe un fundal citadin schiţat, simbolizează slava şi adoraţia cîntate pentru Sfînta Născătoare de Dumnezeu.

(va urma)
Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI