Monografia Bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou, din Bucureşti (61)

in Pagină creştină

Volum omagial la împlinirea a 300 de ani de la martirizarea sfinţilor Brâncoveni (1714-2014) –

SCHIMBAREA LA FAŢĂ A BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE-NOU (13)

S-a pus întrebarea firească: de ce Domnitorul Mihai Viteazul nu a dus aceste moaşte la ctitoria sa din Bucureşti cu hramul Sfîntului Ierarh Nicolae? O tradiţie pioasă, susţinută şi de profesorul Alexandru Elian, spune că în noaptea zilei precedente ducerii moaştelor la biserica ctitorită de domnitor, evlavioasei Soamen Stanca, soţia voievodului, i s-a arătat în vis Sfîntul Ierarh Nicolae, care i-a cerut ca sfintelemoaşte să fie duse în Biserica Sfîntul Gheorghe. Astfel, avem o explicaţie a hotărîrii familiei Domnitorului Mihai Viteazul de a aduce sfintele moaşte în această biserică.

De-a lungul timpului, au fost nenumărate minuni săvîrşite de către Sfîntul Ierarh Nicolae la moaştele sale din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou. Oameni cu boli incurabile s-au vindecat în mod miraculos, rugîndu-se lamîna făcătoare de minuni a Sfîntului Nicolae.

Credincioşi din Bucureşti şi din întreaga ţară vin şi aduc smerite mulţumiri Sfîntului Nicolae pentru multe şi felurite daruri primite în urma rugăciunilor săvîrşite la sfintele sale moaşte. În ziua de prăznuire a Sfîntului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei (6 decembrie), mii de credincioşi aduc cinstire moaştelor sale făcătoare de minui.

Dragostea statornică manifestată pentru sfinţi, în general, şi pentru Sfîntul Ierarh Nicolae, în mod special, confirmă faptul că prezenţa acestor moaşte în Cetatea Bucureştilor este un privilegiu duhovnicesc deosebit pentru credincioşii ortodocşi români, de aici şi de pretutindeni.

Aşadar,de peste 400 de ani, Sfîntul Ierarh Nicolae, chipul ierarhului desăvîrşit, binecuvîntează,prin sfintele sale moaşte, aflate în Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, o întreagă Românie dreptmăritoare, aflată sub protecţia Sfintei Treimi.

CATAPETEASMA BISERICII SFÎNTUL GHEORGHE – NOU (1)

O componentă strălucită a Bisericii Sfîntul Gheorghe – Nou o reprezintă catapeteasma (tîmpla sau iconostasul).

Această catapeteasmă monumentală a trecut, de-a lungul timpului, ca şi biserica, prin multe vicisitudini, din cauza vitregiilor vremurilor.

Tîmpla brâncovenească, din lemn sculptat, a fost relativ bine conservată, în ciuda încercărilor la care a fost supusă. Această capodoperă de artă brâncovenească este compartimentată în mai multe registre, cu arce şi colonete bogat împodobite, cu elemente florale specifice artei brâncoveneşti şi brîuri ajurate ce despart registrele tîmplei.

În directă legătură cu arhitectura, care a conservat în general modelul stilistic din epoca Domnitorului Constantin Brâncoveanu, celelalte ramuri ale artei din epocă s-au dezvoltat în mod arborescent, contribuind la definirea fenomenului cultural şi istoric, denumit arta brâncovenească. Astfel, ca o prelungire a sculpturii monumentale în piatră, cu particularităţile specifice, sculptura în lemn are un rol important în decorarea monumentelor brâncoveneşti, printre capodoperele de artă brâncovenească numărîndu-se uşi de lăcaşuri civile sau bisericeşti, piese de mobilier şi tîmple de biserici. Ornamentele vegetale, pe care meşterii epocii le-au creat cu atîta dibăcie prin repetiţiile compoziţiilor, amintesc adeseori de ţesăturile de brocart. Aşadar, tîmplele bisericeşti constituie un element de sine stătător, ce impresionează prin bogăţia ornamentală şi finisajul delicat al acestora.

Comparînd pictura icoanelor pe lemn cu cea murală, putem afirma că de cele mai multe ori aceiaşi meşteri realizau atît pictura murală, cît şi icoanele zugrăvite pe lemn. Stilul acestor picturi este de tradiţie brâncovenească, avînd corespondent ca tehnică de lucru cu vechile tîmple moldoveneşti din aceeaşi perioadă. Suportul de lemn este de esenţă moale (probabil cireş sau tei), registrele pictate fiind separate între ele pe orizontală, prin frize frumos ornamentate cu motive vegetale, poleite, iar delimitarea pe verticală se face prin colonete, de asemenea poleite şi aplicate pe suprafaţa lemnului.

Pictura catapetesmei este în tempera, pe suport de lemn, excepţie făcînd cele patru mari icoane din tîmplă, datate în 1856, pictate în ulei, pe un lemn de esenţă tare, probabil nuc.

În cazul icoanelor catapetesmei brâncoveneşti din Biserica Sfîntul Gheorghe – Nou, ele sînt pictate pe un panou de lemn constituit, de cele mai multe ori, prin alăturarea a două planşe, cu traverse semiîngropate în sens invers. Aceasta spre deosebire de icoanele contemporane din Moldova şi Ţara Românească, ce sînt lucrate mai puţin îngrijit sub raport tehnic, meşterii acordînd uneori o mică importanţă suportului de lemn – în cele mai multe cazuri tei, ca şi stratului de preparaţie.

Pentru definirea artei bisericeşti brâncoveneşti s-a spus că: „Datorită folosirii în cantitate mare a aurului, culorile dobîndesc o strălucire deosebită. Sîntem de fapt în etapa manierismului picturii feudale româneşti, în care pitorescul detaliilor, liniatura filigranată, care tiveşte veşmintele ori arhitecturile, împreună cu strălucirea coloritului, suplinesc pierderea concepţiei monumentale. Cele mai numeroase icoane din Ţara Românească aparţin mai ales epocii brâncoveneşti, care a dat strălucire artei de la sfîrşitul Secolului al XVII-lea. În pictura icoanelor din această vreme apar deseori elemente baroce, cu tratarea mobilierului şi a arhitecturilor, îmbinate cu realizarea tradiţională a figurilor. Pictura este luxoasă în execuţie şi impresionează prin caracterul ei fastuos. Lemnul este grunduit numai pe faţă, iar în sprijinul lacunelor profunde de pe suprafaţa pictată se observă resturi de suport textil intermediar, probabil pînză de in“.

În contextul acestui fenomen artistic, iconostasul original al Bisericii Sfîntul Gheorghe – Nou este alcătuit din următoarele elemente:

* Registrul superior cuprinde 14 proroci, fiecare icoană avînd o dimensiune de 67 x 36 x 2,5 cm, iar la mijloc este reprezentată Maica Domnului.

* În registrul de mijloc sînt reprezentaţi Sfinţii Apostoli, precum şi Sfîntul Ioan Botezătorul şi icoana Sfîntului Apostol Ioan, datată la 1856, inscripţionată cu alb pe spatele piesei. Fiecare icoană are dimensiuni de 67 x 34 x 2,5 cm, avînd la mijloc imaginea Mîntuitorului Hristos-învăţător.

* Registrul inferior cuprinde 16 praznicare (Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Botezul Domnului, Învierea Domnului, Buna Vestire, Răstignirea Mîntuitorului Hristos, Schimbarea la faţă, Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, înălţarea Domnului, Naşterea Maicii Domnului, înjumătăţirea Praznicului, icoană mai nouă, probabil înlocuită după incendiul din 1847, Duminica Tomei, Întîmpinarea Domnului de asemenea icoană mai nouă, probabil înlocuită, fiecare cu dimensiunea de 49 X 36 X 2,5 centimetri.

Patru icoane împărăteşti:

* Maica Domnului pe Tron cu Mîntuitorul Hristos în braţe; icoană cu dimensiunea de 123 x 91 x 4,0 cm;

* Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, cu aceleaşi dimensiuni;

* Deisis – aceleaşi dimensiuni;

* Răstignirea Mîntuitorului Hristos – aceleaşi dimensiuni;

Aceste patru icoane mari din tîmplă sînt datate în dreapta jos – 1856, inscripţie cu alb, precum şi semnătura: „s-au reparat de Mihalache Dragomirescu- zugravu 1856“;

* o cruce de tîmplă şi două molenii;

* două uşi împărăteşti din lemn traforat, (pictură nouă, din preajma anului 1900).

În ziua de 26 martie a anului 1718, aşa cum s-a mai spus, această tîmplă reprezentativă pentru arta brâncovenească a fost afectată de un incendiu. Din această cauză, icoanele catapetesmei au fost înnegrite de fum. A urmat o refacere a iconostasului în spiritul consacrat al începutului de Secol al XVIII-lea.

Un alt incendiu, la care s-a făcut referire în această lucrare, a fost cel din anul 1804. Tîmpla bisericii a avut de suferit şi de această dată, făcîndu-se o nouă intervenţie asupra ei. A fost desfăcută, iar la reaşezarea icoanelor au fost schimbate două registre.

După cutremurul din anul 1940 s-a efectuat o nouă restaurare a catapetesmei, urmînd repictarea crucii mari a acesteia şi montîndu-se baghete de susţinere pe spatele ei.

Această piesă rară şi preţioasă – catapeteasma – a fost preluată pentru restaurare de către Muzeul Naţional de Artă al României, între anii 1988 şi 2002, perioadă în care a fost înlocuită cu o altă catapeteasmă, frumos lucrată, dar în stil renascentist, adusă de la Biserica Bradu Staicu, sfînt lăcaş demolat în timpul regimului comunist. Această tîmplă a fost pictată în anul 1876 de către pictorul Gheorghe Ioanid.

La Muzeul Naţional de Artă au fost efectuate lucrări de restaurare a icoanelor ce compun catapeteasma brâncovenească originală, precum şi la o parte din componentele acesteia. Costul acestor intervenţii a fost suportat de către Arhiepiscopia Bucureştilor, cu binecuvîntarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.

Din anul 2002, această frumoasă emblemă a stilului brâncovenesc a fost redată Arhiepiscopiei Bucureştilor şi, respectiv, Parohiei Sfîntul Gheorghe – Nou, pentru conservare.

(va urma)

Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

COMENTARII DE LA CITITORI