Morţii în atentate: dovada că NATO trebuie desfiinţat

in Editorial

Motto: „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam”

(De asemenea, Cartagina trebuie distrusă). Cato cel Bătrîn

Atentatele din Egipt în duminica Floriilor – precedate de cele din Suedia, Anglia, Franţa, Belgia, Germania sau chiar cele de la Sankt Petersburg – dovedesc vulnerabilitatea, iluzia – ba chiar pericolul – sistemului defensiv „asigurat” de NATO. Răscolirea jeraticului islamist şi suflul dat prin susţinerea „democratizărilor“ au dat foc lumii. NATO nu a făcut decît să stîrnească acele nuclee teroriste care, de la începutul intervenţiilor „antiteroriste”, se tot extind în Europa, ajungînd acum, iată, chiar în inima Angliei, provocînd suspendarea lucrărilor Parlamentului, în paşnica Suedie, sau în Egipt, în chiar inima credinţei ca timp şi spaţiu, de Florii, în mijlocul străvechii ortodoxii copte.

Dar, lăsîndu-i pe egiptenii „democratizaţi” de americani, ce făcea NATO în timp ce europenii „păziţi între graniţele tratatului” erau ucişi? Uite, cazul de la Londra, în care o româncă a fost ucisă; ce credeţi că făcea NATO? Aflăm de pe blogul jenantei trompete NATO, Radu Tudor – trăgea cu rachete prin Dobrogea! „Long live NATO”, scrie „analistul”, o urare căreia mă opun hotărît. Mai precis, consider că tragicul eveniment din capitala Marii Britanii este picătura care umple paharul – iar NATO ori trebuie să se reformeze pe baze realiste, nu imperialiste, ceea ce cred că va fi imposibil, ori să dispară şi să fie înlocuită cu o soluţie militar-informativă internaţională, chiar globală, în funcţie de opţiunea liberă a fiecărui stat, un fel de extensie a ONU de prevenire şi asigurare contra pericolelor transnaţionale actuale.

Înţeleg şi accept, în ciuda încrederii mele în oameni şi umanitate, conceptul politicii de descurajare; dar, de la dispariţia celui care trebuia „descurajat”, Pactul de la Varşovia, NATO a trecut dincolo de bariera descurajării, atacînd şi provocînd, intervenind în treburile altor state. A început cu Iugoslavia, a fost un test pentru a vedea dacă Rusia e într-adevăr impotentă, şi aşa era la vremea respectivă, la fel China. Reacţiile Rusiei au fost diplomatice, cea mai interesantă fiind a primului-ministru Viktor Cernomîrdin, care, la Conferinţa OSCE de la Lisabona, din decembrie 1996, a propus un „sistem de securitate colectivă” în Europa.

După 2001, NATO începe campania de agresiune şi dominare în Orient. Începutul campaniei a corespuns cu finalizarea demersurilor pentru extinderea în ultimele state foste socialiste. „Spatele” era asigurat… Urmează invazia din Afganistan – probele privind implicarea Kabulului în aşa-zisele atentate din 11 septembrie sînt şi azi un mister – rezultatul fiind dominarea şi controlul celui mai mare producător de radicali islamişti şi de… droguri. Ossama bin Laden a fost folosit şi instruit iniţial de către americani – e un fapt recunoscut. A urmat apoi invazia din Irak – dovedită ca fiind pe motive false, inventate – şi răsturnarea, apoi lichidarea, celui mai puternic conducător laic al zonei, Saddam Hussein. Irak a trecut repede la un regim islamic radical, au apărut focare islamiste, haosul s-a generalizat.

A urmat declararea regimului Assad drept nedemocratic, sprijinirea pe faţă a unor insurgenţe „democratice şi moderat islamiste (sic!)”, haosul şi radicalismul islamist au acaparat rapid şi Siria. Apoi, răsturnarea liderului libian Gaddafi, care, aşa cum era el, menţinea stabilitatea în zonă – a rezultat şi acolo haos şi radicalism islamist. Acelaşi efect l-a avut „primăvara arabă” în Egipt, unde „dictatorul” Mubarak – de a cărui ţară stabilă şi liniştită se bucurau anual milioane de turişti – a fost răsturnat şi înlocuit de „Frăţia musulmană”, condusă de lideri paraşutaţi din Occident. La fel, haos şi moarte – culminînd cu atentatele oribile de Florii!

În fine, după ce fenomenul haosului şi radicalismului islamist s-a extins în tot Orientul apropiat şi petrolier, a apărut şi creaţia supremă, ISIS; culmea este că organizaţia teroristă a fost scoasă din starea de latenţă de un personaj, Abu Bakr al Bhagdadi, care „scăpase”, după cinci ani de detenţie, dintr-o „închisoare secretă” a CIA – şi nu scăpase oricum, ci cu o grămadă de bani cu care a pus pe picioare o armată instruită şi dotată. „Întîmplător”, armamentul furnizat de americani „rebelilor islamişti moderaţi” era foarte des capturat de ISIS, ba chiar rebelii „democraţi” treceau cu totul în barca ISIS. În plus, ISIS făcea mulţi bani vînzînd petrol! Adică o afacere în care marfa se extrage din cîmpuri vizibile din satelit, se transportă în convoaie, şi ele vizibile, chiar şi de cel mai orb dintre sateliţi, iar apoi se încarcă pe petroliere mari cît un cartier şi care se deplasează prin ape păzite de NATO. Pe parcursul acestui „proces tehnologic”, avioane NATO treceau pe cerul senin al islamiştilor ISIS, dar nu vedeau nici sonde, nici convoaie de cisterne – iar cînd le-au bombardat ruşii, oficiali NATO şi ONG-uri din aceleaşi fonduri au reclamat „crime împotriva umanităţii”.

Am sărit poate prea repede peste anumite capitole, dar important este rezultatul final al acţiunilor descrise, marca NATO şi SUA: haosul şi destabilizarea unei zone, transformarea unei zone relativ prospere în ruine, sărăcie şi foamete, plus crearea multor focare de radicalism islamist. Urmările le resimte azi Europa: valuri de imigranţi, ale căror ţări au fost distruse din cauza intervenţiilor susmenţionate, plus aceste atitudini pe care le putem numi în cel mai bun caz răzbunătoare şi, dînd crezare revendicărilor, terorism islamist coordonat de ISIS. Mai e de menţionat ceva la acest capitol – în aproape toată perioada de după intervenţia hotărîtă a lui Assad şi a militarilor trimişi de Putin, atitudinea NATO a fost de şicanare, de boicotare a acestor intervenţii, care s-au dovedit eficiente. În plus, erau acţiunile conducerii legale siriene, recunoscute de ONU, nu ale unor rebeli! Mai nou, SUA au bombardat ilegal şi nemotivat prin dovezi ONU – Siria, baza armatei siriene, sabotînd grav lupta contra ISIS.

Ah, să mai amintesc şi că în minunata creaţie NATO, Bosnia, primul stat islamic din Europa, este haos, iar sechela Kosovo este raiul mafiei şi fărădelegii? E un tablou european care se întregeşte cu cel al dezordinii criminale provocate de agenţii Sörös, la Kiev, dar şi cu valurile de migranţi din Orientul aruncat în haos. Cine e „pictorul” acestui tablou – NATO!

Dacă tot am vorbit de raiul mafiei, încă un amănunt:

Daniel Horodniceanu, şeful DIICOT, a prezentat recent rutele drogurilor care trec prin Turcia, Bulgaria şi România (integral NATO), desfacerea majoră fiind Europa de Vest. Originea ar fi Afganistan (ţară sub control NATO), Pakistan (ţară cu care NATO colaborează în Afganistan) şi Iran (inamicul de serviciu). Drogurile sînt o mare problemă pentru securitatea şi siguranţa unui stat, şi ne întrebăm cum se face că transportul se realizează chiar prin ţări NATO – o fi la fel ca în cazul petrolierelor şi convoaielor ISIS? Deci NATO este un mediu propice şi pentru terorismul cu droguri.

Care sînt sarcinile principale ale NATO? „Securitatea, consultarea, descurajarea conflictelor, apărarea, managementul situaţiilor de criză şi parteneriatul”, aflăm de pe site-ul oficial. NATO nu a reuşit în nici unul dintre aceste puncte – a creat conflicte şi situaţii de criză, securitatea europenilor este mai bună poate doar ca pe vremea invaziilor mongole (deşi atunci nu era traficul cu droguri de azi), „actorii nestatali” au fost crescuţi în bună măsură de NATO sau de americani, cooperarea se referă la amplasarea de baze peste baze americane şi la comerţul profitabil cu armament – iar punctul cel mai important este siguranţa cetăţeanului de rînd din ţările membre NATO: sub protecţia NATO, fără să fie vreun război sau vreo invazie rusă, cetăţenii europeni sînt ucişi de exponenţii unor „entităţi nonstatale” pe stadion, în gări, în magazine, pe podul de lîngă Parlamentul britanic, în pieţe, în zi de sărbătoare!

Cred că nu e o dovadă mai clară asupra pericolului reprezentat de modul de „apărare şi de rezolvare a situaţiilor de criză” reprezentat de NATO. Distrugerea echilibrelor unor zone, intervenţiile cu scop dubios şi criminal, aspectele politice stupid invocate… de fapt NATO a dat lumea peste cap, iar acum cetăţenii acestei lumi suportă consecinţele. Ceva trebuie făcut, fiindcă lucrurile o iau cu totul razna, cu fiecare zi ce trece. Cartagina trebuie distrusă!

DRAGOŞ DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI