Moschee la Bucureşti

in Pe meridianele lumii

Libertatea religioasă e un drept fundamental la creştini. La musulmanii fideli, sau forţaţi să trăiască după valorile şi normele Coranului, ale Shariei, drepturile omului formulate de creştini sînt călcate în picioare, în văzul lumii. Vezi crucificarea, uciderea creştinilor şi distrugerea bisericilor, a mînăstirilor din Orientul Apropiat şi din Africa musulmană. În era globalizării, toleranţa europeană fără graniţe face astfel încît batjocorirea creştinismului să fie tolerată, pe cînd cea a musulmanilor şi a mozaicilor să fie sancţiontă de legile aceleiaşi ţări. Un fenomen social-politic sado-masochist, greu de înţeles sau de justificat. Michel Houellebecq a încercat s-o facă, în romanul ,,Supunere” (Bucuresti, 2015). Discrepanţa dintre felul în care sînt privilegiaţi arabii, evreii, şi cel în care sînt înjosiţi creştinii generează un sentiment de dispreţ şi superioritate faţă de o majoritate parcă paralizată. Pe de altă parte, creştinii, europenii, în general, legitimează şi se supun astfel, indirect, unui mod de viaţă străin lor. Aroganţa din trecutul imperialist al rasei albe faţă de aşa-zisele rase inferioare asiatice şi africane s-a metamorfozat, oare, în zilele noastre, într-o pseudo-superioritate umanitară, dar avînd aceeaşi sursă? Teroriştii islamici se aruncă în aer la Bruxelles, Paris, Madrid, Londra, New York etc. pentru a protesta împotriva noii superiorităţi arogante?
Din 1415, de la ocuparea Ţării Româneşti, o moschee la Bucureşti n-a fost impusă de nici un Sultan. În atmosfera tulbure de azi, o elită politică, de o legitimitate şi motivaţie îndoielnice, vrea construirea unei moschei. Moldo-valahii ortodocşi sînt de un mileniu în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane, de aceea, să vedem mai jos – sine ira et studio – şi viziunea celei de a treia Rome, Moscova.
Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, urmaşul împăraţilor Romei creştine şi protectorul tuturor ortodocşilor, s-a adresat, la 4 august 2013, Parlamentului, cu următorul discurs: ,,În Rusia se trăieşte ca ruşii! Orice minoritate, de oriunde ar fi ea, care vrea să trăiască în Rusia, să lucreze şi să mănînce în Rusia, trebuie să vorbească rusa şi trebuie să respecte legile ruseşti. Dacă ei preferă Legea Sharia şi să trăiască viaţa musulmanilor, îi sfătuim să plece în acele locuri unde aceasta să fie Legea Statului. (…) Rusia nu are nevoie de minorităţile musulmane, aceste minorităţi au nevoie de Rusia, şi noi nu le garantăm privilegii speciale, nici nu încercăm să schimbăm legile noastre, adaptîndu-le cerinţelor lor. Nu contează cît de tare strigă «discriminare»; nu tolerăm lipsa de respect faţă de cultura noastră rusă. Trebuie să învăţăm mult din sinuciderea Americii, Angliei, Olandei, Franţei etc., dacă vrem să supravieţuim ca naţiune. Musulmanii au învins în aceste ţări, dar nu vor reuşi şi în Rusia. Tradiţiile şi obiceiurile ruseşti nu sînt compatibile cu lipsa de cultură şi formele primitive ale Legii Sharia şi ale musulmanilor. Cînd acest onorabil corp legislativ gîndeşte să creeze legi noi, va trebui să aibă în minte, în primul rînd, interesul naţional rus, observînd că minorităţile musulmane nu sînt ruse”. (Parlamentarii, ridicaţi în picioare, l-au ovaţionat pe Putin timp de 5 minute.)
Nici nu a ajuns bine invazia arabă în UE, că d-na Angela Merkel este şantajată de preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. El îi cere sancţionarea exemplară, pentru jignirea care i-a fost adusă, ca şef de stat, de către un comediant care a recitat la TV o satiră la adresa sa. În secole trecute, pentru crima de lezmajestate, cei prea slobozi la gură intrau la puşcărie, bufonul, însă, nu. Nebunul regelui avea dreptul să spună tot ceea ce un om de rînd nu-i putea spune suveranului fără a suporta consecinţe grave. La aceea vreme, însă, nu erau musulmani în Europa. Nu-i lipsit de ironie faptul că primarul general al Istanbulului din 1989, Erdogan, a făcut el însuşi 10 luni de închisoare, pentru o poezie cu mesaj prea slobod, prea fără perdea: „Moscheile sînt cazarmele noastre, minaretele sînt baionetele noastre …“.
Astăzi, preşedintele Erdogan e în proces cu 1.800 de persoane care l-au jignit, printre acestea numărîndu-se şi elevi sau studenţi, în ţara sa, şi cu un autor de satiră, în Germania. Acesta şi-a pierdut, deja, oarecum libertatea, pentru că se află sub protecţia Poliţiei. Fidelii lui Erdogan nu ştiu de glumă.
Urmaşul califului, preşedintele turc, încă nu şi-a construit o mega-moscheie, o ,,cazarmă”, ale cărei minarete/baionete să concureze, la Bucureşti, cu înălţimile Casei Scînteii lui Stalin. Satira lui Jan Böhmermann se va analiza cît se poate de serios, la tribunal.
În schimb, există deja un consens: preşedintele turc nu poate decide ce-i umor, sau satiră la germanii şi europenii zilelor noastre, chiar dacă d-na Merkel depinde de el în cazul invaziei arabe şi se lasă şantajată, cu consecinţe imprevizibile, ca în bazarele orientale.
Cert e că Turcia lui Erdogan e incompatibilă cu Europa. În ce măsură acest lucru va influenţa şi marele proiect, desant islamic, de la Bucureşti, nu se ştie încă. Duplicitatea şi corupţia de pe malurile Dîmboviţei sînt, ca întotdeauna, imprevizibile.

Prof. dr. VIOREL ROMAN,
consilier academic al Universităţii din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI