„Moţiune“ în PRM!

in Săptămîna pe scurt

18 Aprilie – Izvorul Tămăduirii. 20 Aprilie – Sfîntul Gheorghe, patronul spiritual al Armatei Române, cel care a ucis balaurul cu suliţa lui. Între aceste două date importante în Calendarul Bisericesc Creştin-Ortodox, pe 19 Aprilie 2017, a avut loc o şedinţă informală cu preşedinţi şi reprezentanţi ai unor filiale PRM din Bucureşti şi din ţară.

Această întrunire s-a desfăşurat la Ploieşti, într-un sediu care ne face cinste, chiar în inima capitalei prahovene. Poziţionarea acestui spaţiu, inscripţionările de pe faţadă, care îi îmbie pe trecători să intre, arată cu cîtă seriozitate muncesc cei din această citadelă pentru a duce mai departe curentul naţionalist şi, implicit, PRM. Am fost încîntată de organizare şi de felul cum a decurs toată adunarea.

Problema cea mai stringentă pe ordinea de zi a fost discutarea prezenţei lui Adrian Popescu pe scaunul preşedintelui PRM, chiar şi interimar, dar s-au pus în discuţie şi acţiunile din ultima vreme ale acestuia, fără nici un suport legal, culminînd cu semnarea acelui Protocol de pomină, de realizare a unei Alianţe B.I.N.E. cu PRU şi ND, fără acordul structurilor de conducere: Consiliul Naţional şi Biroul Permanent, protocol făcut pe ascuns, nestatutar, împreună cu o grupare restrînsă de indivizi. Precizăm că în şedinţa Biroului Permanent din 25 martie 2017, nu s-a votat încheierea acestei alianţe, ci desemnarea a 5 persoane care să discute cu alţi parteneri politici naţionalişti. Am regăsit printre cei prezenţi la semnarea Protocolului persoane care „prestează” în PRM de foarte puţin timp, „no name” pentru mulţi dintre noi, marionete împinse la înaintare de acelaşi Popescu, dar am regăsit şi persoane cu state vechi în PRM, pe care nu le credeam în stare de o asemenea trădare. S-a discutat, şi de fapt acesta a fost cel mai disputat subiect, despre organizarea Congresului PRM şi despre ceea ce ar trebui întreprins pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestuia.

La această şedinţă am avut certitudinea că membrii PRM s-au trezit, în sfîrşit, la realitate, cam tîrziu, avînd în vedere că în luna iunie e preconizată organizarea Congresului, iar cei prezenţi, în unanimitate, au decis „să ia taurul de coarne” şi să acţioneze „în forţă”, dacă se poate spune aşa, pentru a face ceva în privinţa acestei conduceri interimare, care aduce imense deservicii Partidului România Mare.

Preşedintele Filialei PRM Prahova, dl. Alexandru Neacşu, a mulţumit tuturor celor care i-au făcut onoarea de a fi prezenţi şi a ţinut să precizeze că mai sînt şi alte filiale judeţene care şi-au anunţat prezenţa, dar, din motive obiective – vremea capricioasă a acestui sfîrşit de aprilie – nu au putut ajunge, dar care i-au mandatat pe alţi colegi din staff-ul partidului să-i reprezinte şi vor primi acest material pentru a-l semna.

Aşadar, într-o atmosferă plăcută, pe o vreme splendidă, după acele zile cînd iarna şi-a dat ultima suflare, PRM – şi eu aşa am simţit – pare să renască, precum Pasărea Phoenix, din propria cenuşă. Îmi doresc din tot sufletul ca această energie creatoare şi benefică pe care am simţit-o la această şedinţă să se transmită tuturor celor care gîndesc româneşte, care iubesc acest partid, România Mare, şi care doresc să fie din nou ceea ce a fost, o forţă politică autentică, în slujba oamenilor, care să lupte pentru Adevăr, Dreptate, Omenie, Bunăstare şi Pace. Iar „Moţiunea” pe care o înaintăm actualei conduceri, interimare, sperăm să fie în asentimentul tuturor.

Încă sîntem sub impresia Sărbătorilor Pascale, încă rugăciunile noastre către Dumnezeu ne sînt proaspete în memorie, haideţi să le înmulţim, spre binele nostru, al familiilor noastre, al marii familii care a fost, este şi va fi Partidul România Mare! Şi nu am început întîmplător acest material cu invocarea unor date importante din Calendarul Creştin-Ortodox. De ce? Pentru că între aceste două date s-a realizat un lucru mare. Şi iarăşi cred că nu au fost întîmplătoare, cum nimic nu este întîmplător pe lumea asta. Iată de ce: în primul rînd, ne-am spălat spiritual în Izvorul Tămăduirii, bineînţeles, metaforic, după care plecăm la luptă cu „balaurul”, în cazul de faţă, tot metaforic, Adrian Popescu, pentru a-l răpune, aşa cum a făcut Sfîntul Gheorghe.

Nu sîntem violenţi, acestea sînt doar pilde, şi din punct de vedere ipotetic şi în plan spiritual putem spune că sîntem hotărîţi „să ucidem balaurul”, care e spiritul răului. Dar asta e doar o altă figură de stil, transpusă în realitate prin detronarea, efectivă, de pe scaunul care i-a aparţinut unui mare OM, Corneliu Vadim Tudor, a lui Adrian Popescu. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

P.S.: Le spun celor care ne sînt împotrivă doar atît: feriţi-vă de puterea credinţei şi a dorinţei de a face bine. Căci ea poate muta munţii din loc, darămite un interimat bazat pe gînduri necurate!

Carmen Ionică

COMENTARII DE LA CITITORI