Mulţumesc, an rău!

in Alte știri

Motto: „Scrutaţi-vă menirile fiinţei: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii”.

Dante Alighieri – plecat în călătoria veşnică pe 14 septembrie

„Nu mai folosi cuvinte rare, încearcă să te faci înţeles de omul de rînd, nu-l fă să lase ziarul din mînă sau să se simtă inferior” – mă sfătuia Vadim, dojenindu-mă în ultima vreme, de cînd valul dorinţei organice de refuz al promiscuului din jur, nevoia de izolare în mine, mă stimula să-mi scriu – şi nu să scriu. Anul 2015 a luat ziaristul care a iubit, fără să arate, cititorii, chiar şi pe cei care l-au urît. Vadim a fost poate singurul pentru care sutele de oameni care citeau „Tricolorul” contau – mai mult decît negativul bilanţului financiar reprezentat de acest tiraj insuficient. De ce spun asta, acum? Pentru că urăsc anul 2015, cu coordonatele sale seci şi atît de inutile sensului unei vieţi împlinite cu adevărat – justiţie, finanţe, rating… Omul?! Parcă nu a mai avut loc în 2015… În decembrie, 2014, dispărea un tînăr, christic de tînăr chiar, căruia Vadim îi dăruise o parte a afecţiunii sale, pot spune şi a sufletului său. Am conştientizat asta cînd lacrimile şi rănile sufletului au şiroit prin cuvintele de la căpătîiul magistralului gazetar şi om politic Vlad Hogea. Cît l-am admirat, atunci, pe Tribun!… L-am văzut în momentele măreţiei sale politice, i-am admirat discursurile inspirate din anul 2000 – anul ultimului român care a putut revendica titlul: „Singur pentru toţi – împotriva tuturor!” – cele din Parlamentul român şi cel european, sute de alocuţiuni memorabile, lansări de carte şi multe altele… dar cuvintele acelea de la căpătîiul unui prieten, mai curînd al unui fiu rătăcit, ei bine, acela a fost… Acela a fost pentru mine Vadim! Vadim l-a iubit pe Vlad Hogea pentru calităţile sale extraordinare, pentru talentul său politic şi gazetăresc. Vadim l-a iertat pe Vlad Hogea, pentru că era un tată care pe mulţi fii i-a risipit… parcă pentru a-i iubi mai mult.

Vă aduceţi aminte cu cîtă plăcere ştrengărească pronunţa Vadim „Şoricelul neastîmpărat”? Cei doi, Tribunul şi DD, nu şi-au putut lua adio, pentru că, la începutul primăverii acestui an rău, chiar în funesta zi de 4 martie, Dan Diaconescu, ziaristul care a schimbat calea presei, viaţa oamenilor… şi, uneori, poate şi adevărul, ei bine, acest copil sărac, acest Avaramu al presei care a îndrăznit să viseze prea mult şi… prea sus, a fost încarcerat. La 50 de ani, Dan Diaconescu, prietenul tuturor spiritelor rebele, a primit o pedeapsă mai mare decît cele ale unui prim-ministru (Năstase), ministru al Finanţelor (Remeş), al Agriculturii (Mureşan) şi al Transporturilor (Mitrea) la un loc! Inutil să rescriu că nu Diaconescu a îndatorat ţara, nu el a distrus agricultura sau a furat banii autostrăzilor, nici nu a pierdut activele uriaşe ale CFR… Anul 2015 a venit, vinovatul a plătit, nu-i aşa?… E păcat … după atîtea emisiuni fulminante, poate cele mai teribile asedii împotriva nepăsării societăţii din istoria televiziunii postdecembriste, cei doi ar fi meritat un mic, simbolic, moment de rămas bun… Sau poate că asta trebuie să devină societatea românească, după 2015, o expresie a nepăsării – faţă de tot ceea ce e umanizat prin creaţie, deci şi faţă de rădăcinile spirituale – credinţa, tradiţiile, patriotismul, moralitatea, demnitatea?! Priveam prin ochii deprinşi cu polaritatea demnităţii naţionale figura stearpă,în expresie, bicisnică în sentiment a ministrului de Externe, atunci cînd declara că „participarea la apărarea împotriva rachetelor balistice reprezintă un angajament strategic susţinut de întregul spectru politic şi de majoritatea populaţiei”. Ce simplu minte, ce firesc e implementat statutul de colonie! Cine a întrebat populaţia, măcar printr-un sondaj, normal ar fi fost printr-un referendum, dacă este de acord ca pe teritoriul, chipurile, suveran românesc, să-şi creeze baze militare o altă ţară? Nimeni nu a întrebat poporul, pentru că, în anul 2015, ata nu mai contează! În privinţa „susţinerii întregului spectru politic” – Comănescu vorbeşte cumva de aceiaşi politicieni despre care populaţia citată crede că sînt „găşti mafiote, corupţi, hoţi, vinovaţi de distrugerea ţării“?! Separînd pe etape, mai întîi s-a procedat la anihilarea „întregului spectru politic” şi la anularea credibilităţii oricărei instituţii democratice româneşti, iar apoi s-a contat pe „susţinerea” integrală. Cu alte cuvinte, cine şi ce susţine, de fapt, amplasarea bazei de rachete în România? Doar statutul actual de colonie! Vorbeam, zilele trecute, cu George Stanca, un alt ziarist care, în lunga şi prestigioasa-i carieră, a trăit multe momente de război şi pace cu Tribunul. Presa actuală, datoare, aflată în insolvenţă şi faliment, în anchete penale sau chiar în puşcării, cu ziarişti care fac politică fără perdea sau sînt numiţi, peste noapte, prin servicii – nici prin gîndurile noastre cele mai negre nu treceau asemenea secvenţe în anii de primă aşa-zisă libertate… Tot zilele trecute, am văzut secvenţe de la mascaradele de comemorări de la Timişoara… în paralel cu terfelirea prin Justiţie a fostului primar al urbei în care a început revolta. Oare cîţi timişoreni mai cred, sincer, că au făcut o revoluţie în 1989? Poate „revoluţia“ care a adus la Putere nişte infractori, a distrus economia şi i-a făcut pe oameni datori la bănci… ţiganii mafioţi au ajuns stăpîni peste oraş… iar concitadinul din ’89, al lor Tökés, vrea ruperea României.

Şi amintindu-mi de războaiele gazetăreşti duse de Vadim şi Eugen Barbu cu cei ce doreau răul ţării, mă gîndesc la toată intoxicarea la care am fost supuşi în anii ’80… Prin doar 3 posturi de radio – „Europa Liberă“ (finanţat de CIA), „Voice of America” (Departamentul de Stat al SUA) şi „Deutsche Welle“ (RFG) – au reuşit să ne facă să credem că trăiam într-un iad, că eram permanent urmăriţi, că „dincolo“ e raiul şi că toată lumea face afaceri prospere, se plimbă, e civilizată şi binevoitoare… Ce minciuni sfruntate, cît cinism în intenţia lor de a pune mîna pe o ţară şi de a scăpa de un concurent – şi de un exemplu de reuşită non-capitalistă! Iar acum… acum ar trebui să scriem pe Monumentul Revoluţiei, din piaţa omonimă, o singură frază: „Revoluţia din 1989 a eliberat minciuna, şarlatania şi impostura – transformîndu-le în condiţii pentru a parveni în societatea eliberată de dictatura comunistă”. Da, urăsc anul 2015 şi pentru că, pentru prea multă lume, s-a sfîrşit cu moartea ultimului dar al Pandorei. Pentru această lume, de aici şi de aiurea, zeii nu mai au o altă minciună. Închei cu gîndul la Vadim. Printre lacrimi, scriam, în ziua trecerii sale, că pentru mine nu a murit Vadim, a murit o lume. Acum, la finalul anului, încerc să gîndesc aşa cum m-au învăţat Vadim şi prietenii săi, Beethoven, Dostoievski, Saint-Just…[RTF bookmark start: ]_GoBack[RTF bookmark end: ]_GoBack o viaţă împlinită este deasupra vremurilor. Mulţumescu-ţi, deci, an rău, fără tine nu aş fi ştiut cît de mult am iubit un om bun!

Dragoş DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI