MULŢUMESC, ŞTEFANE, MULŢUMESC…

in Poeme

Lui Ştefan Niculescu

 

Faptul cã mi-ai scris

– „De tout coeur“… –

Urîndu-mi noroc şi fericire

Pentru noul an ce se aratã

Şi mi-ai mulţumit

Pentru tot ceea ce fac, la Radio,

În promovarea muzicii româneşti,

Îmi purificã pãdurile stufoase

Ale sufletului meu

Şi-mi face inima

Sã vibreze pînã la

Imn!

 

„Puiule“ drag…

– Numele tãu, prin care te

Dezmierdãm,

Nume pe care tulburãtorul

Istoric francez Michelet, un „mare filo-român“,

L-a socotit de o mişcãtoare muzicalitate…

– „Puiule“ drag…

Ne cunoaştem de-atîtea decenii,

De la „Cenaclul lui Mihai Andricu“,

Unde noua avangardã româneascã

S-a nãscut…

De la concertele cu muzica revoluţionarã,

De-ai noştri compozitori generatã

Şi, mai ales, datoritã întîlnirilor unei generaţii

– A lui Labiş şi Nichita Stãnescu –

În casa ta, din strãvechea Stradã Mãtãsari,

Dintr-un „Bucureşti Matern“…

 

Dragul meu prieten…

Ne cunoaştem bine, foarte bine…

Iar eu pot spune cã

Eşti dintre puţinii cãrturari daco-romani

Care n-au fãcut nici un compromis,

Neavînd complexele ascensiunilor

Administrative şi nici vocaţia

Politicianismului cu „iz“ de

Ţarigrad!

Cînd talentul tãu componistic

Scapã de sub tirania inteligenţei tale

– Extraordinare! –

Se naşte o muzicã profundã,

Interiorizatã, cu mii de ecouri în lume,

Trecînd dincolo de spaţiu

Şi timp,

O muzicã strãbãtutã

De un „amestec sublim de spirit

Şi melanholie,

Pe care nu-l poţi regãsi

În nici un alt exemplu“…

 

Fii liniştit

Şi plin de mulţumire

În sufletul tãu,

Senin ca luceola hrisalidei

Din Calea Lactee,

Deoarece poţi spune, „blagian“:

– „Sînt tînãr încã – şi aşa voi rãmîne

Pînã la urmã,

Fiindcã am un viitor,

Fiindcã adevãratul meu viitor

Vine dupã

Mine!“

DORU POPOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI