N.C. Paulescu şi Charles Darwin, sau argumentele ştiinţifice contra unei teorii pseudoştiinţifice (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Revista NATIONAL GEOGRAPHIC, în numărul din februarie 2009, publică două articole despre darwinism, care se întind pe 40 de pagini, încercînd să ne convingă cît de genial a fost Darwin şi cum îl confirmă cercetările actuale. Concluzia este prezentată pe o jumătate din pagina 71: „Ce probă mai bună poate fi adusă pentru credinţa lui Darwin în trăsăturile comune ale tuturor speciilor decît aceea de a găsi aceeaşi genă făcînd aceeaşi treabă atît la păsări, cît şi la peşti, pe diferite continente?“. Este această întrebare o probă că peştii s-au transformat în păsări sau invers? Categoric, nu. Prezenţa aceleaşi gene la peşti sau la păsări este o observaţie la fel de relevantă pentru transformarea speciilor ca şi observaţia că şi păsările şi peştii au corpurile formate din carbon, oxigen, hidrogen etc. Totuşi, astăzi, cînd s-a realizat fecundaţia in vitro, noi, ca cititori nespecialişti în biologie, am putea pune întrebarea: dacă peştii şi păsările au o genă comună, de ce nu s-a reuşit obţinerea unei specii intermediare prin combinarea unei icre de peşte cu, să zicem, sperma unei păsări, ca să se obţină acea specie intermediară între peşti şi păsări, pe care evoluţioniştii o caută de peste 150 de ani prin scoarţa Pămîntului?
În anul 2009, s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Darwin, aşa că evoluţioniştii au anunţat, cu mare fast şi tam-tam, că au descoperit veriga lipsă care leagă oamenii de mamifere, sugerînd că ar fi vorba de a opta minune a lumii. De fapt, miracolul se referă la faptul că scheletul maimuţei – lemur, găsit acum 20 de ani, era întreg în proporţie de 95 %. Ulterior, analizele făcute de alţi oameni de ştiinţă au arătat că n-ar fi chiar veriga lipsa şi că alte aspecte legate de dinţi indicau faptul că ar fi mai degrabă o „mătuşă“ şi nu o „bunică“ (Curentul internaţional, 28 mai 2009 ). Dar impactul asupra publicului a fost creat, ceea ce au şi urmărit evoluţioniştii, chiar dacă în lumea oamenilor de ştiinţă adevărul este cunoscut. Anunţul sugerează că numai o verigă mai lipsea din lanţul care leagă omul de mamifere. De fapt, pînă acum nu s-a găsit nici o „verigă“, doar nişte asemănări. Alţi cercetătorii care au studiat îndeaproape fosila au tras concluzia că nu era vorba de un simplu lemur, ci de o nouă specie pe care au denumit-o, cu umor involuntar, zicem noi, Darwinus massilae, pentru a celebra bicentenarul naşterii lui Charles Darwin. Astfel că numele celui ce a dorit atît de mult ca omul să se tragă din maimuţă, va fi purtat de o maimuţă .
Dacă din punct de vedere ştiinţific, darwinismul este fără valoare şi ar putea fi privit ca o ipoteză neconfirmată asemenea, de exemplu, sistemului geocentric al lui Ptolemeu, din punct de vedere social şi filozofic, darwinismul a avut un efect funest asupra omenirii. Darwinismul, cu toate concluziile ce derivă din el: omul este un animal, rasele umane sînt diferite ca evoluţie, cele superioare sînt îndreptăţite să le conducă sau să le distrugă pe cele inferioare pe baza teoriei că lupta pentru existenţă este un factor de selecţie şi de progres al omului, a fost, la început, îmbrăţişat de Anglia, care era în plină ascensiune colonială şi avea nevoie de o teorie care să-i justifice cuceririle. Desigur că atunci se căutau şi dovezi paleontologice care să confirme superioritatea englezilor faţă de restul popoarelor, iar cînd nu s-a găsit nimic, s-a trecut la falsuri (cazul craniului din Piltdown). Naziştii au îmbrăţişat cu entuziasm darwinismul, depăşindu-i net pe englezi, prin punerea în practică a eutanasiei, ca armă de purificare rasială, şi a lagărelor de exterminare, ca mijloc de eliminare a celor indezirabili. Efectul a fost catastrofal şi s-a ajuns la Holocaust , consecinţa directă a faptului că omul a fost considerat animal şi, astfel, poate fi ucis fără nici o mustrare de conştiinţă de către cel mai puternic, ca în lumea animalelor. Darwinismul a fost util la elaborarea materialismului istoric şi dialectic de către Marx şi Engels. Lenin l-a pus în practică, omorînd, fără nici o remuşcare, cu scopul „nobil“ de a instaura dictatura proletariatului. Hitler şi Stalin au fost materialişti, iar în numele omului superior sau al celui nou, au ucis zeci de milioane de oameni. Printre cele 3 lucruri recomandate de Stalin studenţilor în vederea „descătuşării“ lor era şi „învăţătura lui Darwin“. Cred că dacă Darwin ar fi intuit cum va fi „valorificată“ teoria sa, probabil că ar fi renunţat să o lanseze.
Acum peste 100 de ani, profesorul Paulescu a cerut probe, dar acestea n-au apărut nici astăzi. El deplîngea faptul că cercetători valoroşi se îndreaptă intr-o direcţie greşită. Recent, am citit că un cercetător canadian vrea sa refacă invers aşa-zisul lanţ evoluţionist, şi să transforme puii de gaină în dinozauri. Imediat, concernul NATIONAL GEOGRAPHIC s-a oferit să sponsorizeze aceste cercetări. Este doar vîrful aisbergului, pentru că în cercetările privind evoluţionismul se pompează sume uriaşe, deoarece darwinismul este util şi pentru globalizare. În ce scop? Doar pentru a dovedi că omul se trage din maimuţă? Nu are omenirea alte priorităţi în activitatea de cercetare? Desigur că are, dar pentru promotorii globalizării, care deţin puterea financiară, politică şi informaţională, evoluţionismul le justifică statutul de superiori care pot manipula restul omenirii după bunul plac, în numele luptei pentru existenţă, fără nici o limită morală, o manevră prin care se încearcă dezintegrarea naţiunilor şi transformarea omenirii într-o turmă de consumatori ai produselor informaţionale, culturale şi alimentare, pe care cei mai „evoluaţi“ decid să le furnizeze celor „neevoluaţi“. Este tragic să vezi cum, din cînd în cînd, se fac încercări de resuscitare a darwinismului, apelînd la aceleaşi clişee vechi cu asemănări forţate, dar false, ale unor embrioni, cu descrieri frumoase, dar mincinoase, ale evoluţiei omului din maimuţă, sau cu descoperiri ale ştiinţei înghesuite forţat în teoria evoluţionistă, ca în Patul lui Procust. Să nu uităm ce a spus Malraux despre Secolul al XXI-lea şi să nu lăsăm urmaşii unor maimuţe să ajungă la butonul atomic, sau să facă experienţe gen globalizare. Globalizarea este o metodă de manipulare a omenirii, de aducere la acelaşi numitor, la nivelul animalelor superioare, toate hrănite cu aceleaşi alimente, cu aceeaşi aditivi, care, pentru a obţine profit cu orice preţ, pot să ducă la catastrofe, sau pot crea catastrofe. Desigur, cei care se hrănesc organic, bio, eco sau kosher se consideră în afara pericolului. Dar dacă, în lipsa oricărei morale, lucrurile scapă de sub control?

Sfîrşit
Ioan Ispas

COMENTARII DE LA CITITORI