Nadia Comăneci, „Zeiţa de la Montreal“

in Lecturi la lumina ceaiului

Nadia Comăneci şi-a cîştigat locul în istoria gimnasticii şi a sportului mondial în 1976, atunci cînd, la Jocurile Olimpice de la Montreal, a devenit prima sportivă din lume notată cu 10.

Născută pe 12 noiembrie 1961 în Oneşti, Nadia, botezată astfel în onoarea unei eroine de film – Nadejda (Speranţa) – s-a apucat de gimnastică din pură întîmplare, după cum singură a mărturisit cîteva zeci de ani mai tîrziu. „Nu am ştiut că vreau să fiu gimnastă. Pur şi simplu, am fost introdusă într-o sală, care mi-a plăcut pentru că arăta ca un spaţiu de joacă ultramodern, cu mulţi prieteni şi cu tot felul de lucruri de care mă puteam agăţa. Dar mi-a plăcut mereu competiţia şi, probabil, dacă nu aş fi făcut gimnastică, m-aş fi apucat de alt sport“. Extrem de talentată, micuţa Comăneci a avut parte de primul concurs naţional pe cînd avea numai 9 ani, reuşind să impresioneze şi, astfel, intrînd pe „mîna“ tehnicienilor Bela şi Marta Karolyi. Avînd parte de o pregătire draconică, însă fără cusur din punct de vedere competiţional, Nadia înregistrează primul succes major în 1975,

atunci cînd a reuşit să cîştige nu mai puţin de trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene de gimnastică aristică, întrecere găzduită de oraşul norvegian Skien. Un an mai tîrziu, mogîldeaţa de numai 14 ani pleca din România comunistă pentru a cuceri lumea pe „scena“ Jocurilor Olimpice de vară de la Montreal, ediţia 1976. Evoluţiile excepţionale ale româncei i-au obligat pe arbitri să îi acorde nota maxima, zece, pentru şapte dintre exerciţii. Era pentru prima oară în istoria gimnasticii cînd o sportivă reuşea evoluţii perfecte, de notorietate fiind faptul că afişajele din Canada au arătat nota 1.00, ele nefiind setate pentru 10. La Montreal, Nadia a obţinut trei medalii de aur, în probele de bîrnă, paralele şi individual compus, plus un argint cu echipa României. „Zeiţa“ care a uimit Planeta în Canada a avut apoi parte de doi ani mai puţin reuşiţi, mare parte a eşecului de atunci fiind cauzat de atenţia extraordinară de care beneficia şi îi făcea aproape imposibile antrenamentele în condiţii optime. A mai cîştigat, totuşi, medalii de aur la Europenele din 1977 şi la Mondialele din 1978. Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, au reprezentat ultima întrecere majoră a Nadiei. A cîştigat două medalii de aur, la bîrnă şi sol, a luat argintul cu echipa şi a ratat titlul olimpic la individual compus în faţa vedetei ruşilor, Elena Davidova, românca primind nota pentru evoluţie abia după exerciţiul adversarei sale. Nadia Comăneci a fugit din România comunistă în sfîrşitul lui noiembrie 1989, solicitînd azil politic în SUA. Stabilită peste Ocean şi măritată cu un fost gimnast american, Bart Conner, fosta multiplă campioană s-a implicat activ în mai multe organizaţii care au ca scop promovarea sportului şi ajutorarea copiilor cu probleme.

COMENTARII DE LA CITITORI