NAPOLEON A FOST ÎNVINS DE OCULTA MONDIALĂ A VREMII SALE (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

„Misterul“ bătăliei de la Waterloo

„Bătălia de la Waterloo este o enigmă la fel de obscură atît pentru cei care au cîştigat-o, cît şi pentru el (Napoleon), cel care a pierdut-o. Pentru Napoleon a fost un coşmar. Wellington nu a înţeles deloc (cum a obţinut victoria). Toţi istoricii suferă de un soi de năucire, în care bîjbîie cu toţii“. (Victor Hugo, ,,Waterloo”, p. 88).

Mii de biografi ai lui Napoleon au trecut cu vederea „tigrii“ din grădina zoologică a politicii – clanul Rothschild şi agenţii lui – care, precum şobolanii, rodeau permanent la temelia puterii Împăratului. Istoricii nu au acordat atenţie numeroaselor acuze lansate de marele cuceritor, pe durata exilului. În cartea generalului Gourgaud, ,,Journal inédit de Ste. Hélčne”, întîlnim, repetate aproape obsesiv, exclamaţiile amare ale deziluzionatului împărat: „La Waterloo, Soult, secundul meu la comandă, nu m-a ajutat prea mult, precum ar fi putut să o facă… Oamenii săi, în ciuda tuturor ordinelor mele, nu au fost organizaţi… Soult a fost foarte uşor de descurajat… Soult nu a contat cu nimic… De ce, pe durata bătăliei, nu a păstrat ordinea la Gemappe?“. Napoleon era bolnav! Soult era la comandă şi, în mod intenţionat, a pierdut bătălia!

Genialul corsican nu cunoştea „teoria forţelor satanice, care conduc lumea“. Şi el, la fel ca ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, a fost mult prea mărinimos: nu i-a arestat pe aceşti răuvoitori Rothschild nici atunci cînd şeful Poliţiei, prinţul de Eckmuhl, i-a sugerat să o facă. La fel ca Nicolae al II-lea, Carol I al Austriei şi Wilhelm al II-lea, Napoleon a permis francmasonilor să ocupe cele mai importante posturi în imperiul său şi toţi cei 4 împăraţi au sfîrşit prin a fi calomniaţi, trădaţi şi ruinaţi de cei pe care chiar ei i-au înnobilat, din nechibzuinţă. Acelaşi lucru se va petrece cu fiecare ţară, conducător sau persoană, care le va acorda încredere!

Tot ceea ce l-a intrigat pe Napoleon în ceea ce priveşte actul de comandă al lui Soult se explică prin faptul că acesta era un francmason, cu alte cuvinte, el se supunea ordinelor familiei Rothschild. Deşi Napoleon l-a avansat pe Soult la rangul de mareşal, deşi i-a acordat titlul de Duce al Dalmaţiei, împreună cu un venit de mai multe milioane de franci, acest nemernic nu a ezitat să-şi trădeze generosul împărat. Unii dintre cititorii mei ar putea să spună că bancherii au făcut un bine micilor proprietari din Europa, dîndu-l jos pe Napoleon.

Nu! De îndată ce şi-a stabilizat puterea, Napoleon a devenit unul dintre cei mai distinşi monarhi care au domnit vreodată. Mîna Ascunsă i-a „creat“ imaginea de monarh despot, care porneşte războaie pentru a ruina Biserica, la fel cum, mai tîrziu, i-a fost „creată“ aceeaşi imagine şi lui Bismark. Dar, tocmai atunci cînd Napoleon şi-a abandonat politica războinică, clanul Rothschild a considerat că el este prea „creştin“ şi l-a distrus. Diferenţa dintre Kaiser şi Napoleon este că primul a înţeles, într-un final, că a fost, mai întîi, ademenit, înşelat şi, apoi, trădat de bancherii săi (aşa cum rezultă din confesiunile sale, publicate în ,,Chicago Tribune”, la 3 iulie 1922), în timp ce Napoleon nu şi-a dat seama niciodată care a fost cauza dezastrului său şi al francezilor.

Nathan Rothschild şi bătălia

de la Waterloo (1)

Nathan a devenit conducătorul legendar al „loviturii de la Waterloo“. De ce a părăsit acesta Bursa din Londra, pentru a merge în Belgia şi a se alătura Armatei britanice? Nu putea fi vorba de o călătorie de plăcere, pentru că victoria se putea transforma într-un dezastru, dacă Mareşalul Grouchy nu ar fi pierdut 24 de ore din cauza „ploii“, după cum el însuşi avea să-şi justifice această „misterioasă“ întîrziere, deşi auzise zgomotul neîntrerupt al tunurilor de pe cîmpul de luptă. A fost mituit de Rothschild? Sau a fost trădat de secretarul său francmason, aşa cum au afirmat adversarii săi? Marchizul Grouchy a fost, totuşi, onest.

(va urma)

General CHEREP SPIRIDOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI