NAPOLEON A FOST ÎNVINS DE OCULTA MONDIALĂ A VREMII SALE (3)

in Alte știri

Nathan Rothschild şi bătălia

de la Waterloo (2)

Nathan Rothschild a cumpărat toate călăuzele Armatei franceze. Nenumăraţi spioni mişunau prin Belgia, şi toate planurile lui Napoleon le erau cunoscute. Nathan nu s-a bazat nici măcar pe Salomon, Karl şi James, şi a găsit de cuviinţă să meargă el însuşi la Waterloo. Ştia că, dacă Napoleon ar fi triumfat, banii împrumutaţi de ei multora dintre statele europene puteau fi pierduţi, din cauza unui posibil faliment financiar în Europa. De asemenea, el se temea că, pînă la urmă, împăratul îi va aresta pe „tigri“.

Nici unul din clanul Rothschild nu i-a dat vreun penny măcar lui Napoleon, ci bancherul Ouvrard a fost cel care i-a împrumutat 50 de milioane de franci genialului războinic. În acele timpuri existau numai 3 bănci în Europa, care acţionau ca agenţi fiscali ai guvernelor: ,,Baring”, în Londra, ,,Hope”, în Amsterdam, şi ,,Ouvrard”, în Paris. Această situaţie a durat pînă în anul 1823, cînd familia Rothschild a pus mîna pe finanţele Franţei, datorită ministrului Villele, plătit de ei.

Cînd a început bătălia de la Waterloo, îngrijorarea lui Nathan era atît de mare, încît el a mers pînă pe cîmpul de luptă pentru a nu pierde nimic din desfăşurarea evenimentelor. Deîndată ce a văzut că prusacii lui Blücher au sosit pentru a-i ajuta pe britanici în locul soldaţilor lui Grouchy, aşteptaţi de împărat, Nathan a înţeles că Napoleon a fost zdrobit! În timp ce nemuritoarea Gardă Imperială a ilustrului corsican cădea sub ploaia de gloanţe, Rothschild a sărit pe cel mai rapid cal din preajma sa.

A călărit pînă la Bruxelles şi, fără a pierde o secundă, s-a îndreptat spre Oostende. Numai că, acolo, a găsit o mare atît de agitată, încît nici un pescar nu a vrut să-l ducă spre Anglia, în pofida sumelor oferite. Nathan a găsit, totuşi un, marinar, mai curajos decît ceilalţi, care a fost de acord să rişte traversarea, pentru suma de 2.000 de franci. Diavolescul fiu al lui Amschel a sosit la Dover şi, în următoarea dimineaţă, bancherii l-au găsit rezemat de stîlpul Bursei, palid şi cu o expresie gravă de descurajare întipărită pe faţă, precum un om care tocmai a auzit vestea unui mare dezastru. Oamenii de la Bursă, care ştiau că Nathan abia sosise de pe continent, l-au asaltat cu întrebări.

Prefăcîndu-se că nu le înţelege întrebările, el a rămas tăcut, cu o mină prevestitoare de rău; dar un zvon a început să circule, răspîndit de oamenii lui Nathan de la Bursă, şi anume că Armata lui Blücher a fost înfrîntă la Ligny şi că Wellington a fost zdrobit. Vă puteţi imagina efectele acestei ştiri asupra capitalului şi a obligaţiilor financiare. Pentru a amplifica reacţiile de consternare, Nathan a oferit la vînzare, în mod ostentativ, tot ce putea, în timp ce preţurile erau încă mari, pentru ca, ulterior, profitînd de panica creată, agenţii săi bursieri să răscumpere, la cel mai mic preţ al pieţii, tot ceea ce vînduse înainte.

Atunci a fost comis un jaf de mari proporţii asupra britanicilor. În dimineaţa următoare, a sosit ştirea autentică, a victoriei lui Wellington, iar titlurile de valoare au crescut la un nivel nemaiauzit pînă atunci. Din această hoţie, „cinstitul“ Nathan s-a ales cu 5.000.000 de dolari, într-o singură zi. Imensa fraudă a fost dată uitării, în atmosfera de bucurie care s-a revărsat asupra Angliei, la auzul înfrîngerii lui Napoleon, înfrîngere pe care prietenii lui Nathan au atribuit-o uneltirilor pe care acesta le-a făcut prin mareşalii Grouchy şi Soult.

Înainte de moartea lui Goldsmidt, Nathan avea deja, în anul 1815, aproape toate finanţele Angliei în mîinile sale. Fraţii lui Nathan, Salomon şi Karl, cei care au fondat bănci în Viena şi în Napoli, erau agenţii lui Nathan, la fel ca şi celălalt frate, James, în Franţa. Toate aceste hiene tinere erau cămătari pentru marea aristocraţie, căreia îi percepea o dobîndă de 100%.

(va urma)

General CHEREP SPIRIDOVICI

COMENTARII DE LA CITITORI