Napoleon îl numea pe socrul său Francisc II „schelet“ şi „brav idiot“ (14)

in Alte știri

 

 

Primul Imperiu pare să-şi fi dus traiul sub o pînză de cort. Ceremonia de încoronare s-a produs cu aceeaşi grabă ca şi mariajul civil, sau cununia religioasă. A fost umilitoare pentru toată lumea: pentru împăratul Austriei, căruia i se luase fata, pentru împăratul Alexandru, pentru că aleasa nu fusese sora lui, iar pentru Papă a fost un teribil afront. Napoleon, care nu fusese cununat religios în 1804, a fost obligat de Papa Pius al VII-lea să se înţeleagă cu Biserica. Totul a fost luat de la capăt. Pius al VII-lea îl unise pe Napoleon cu concubina sa, dar această uniune nu mai era valabilă, deoarece fusese făcută fără consimţămîntul mamei sale. Martorii, loviţi, brusc, de surzenie, nu-l auziseră pe împărat declarînd că o ia pe Joséphine de soţie, iar semnăturile lor pe actul de căsătorie nu mai aveau, prin urmare, nici o valoare. Din acest motiv, tribunalul ecleziastic din Paris a pronunţat anularea căsătoriei, dar Roma – singura îndreptăţită să anuleze căsătoriile regale – a declarat tribunalul acesta incompetent, iar anularea – nulă. Astfel, începînd cu Congresul de la Viena, părerea oficială a Vaticanului a fost că Maria-Luiza nu s-a căsătorit cu Napoleon. Pentru a potoli susceptibilităţile iscate de căsătoria sa, împăratul a început să împartă Legiuni de Onoare. Căutînd simpatia proaspătului său socru, i-a scris ca să-i mulţumească pentru „minunatul cadou ce i se făcuse”: Maria-Luiza. Fiecare gest al împăratului era de o stîngăcie şi o grosolănie cu atît mai uimitoare, cu cît el avusese grijă să se înconjoare de vechea nobilime, care cunoştea obiceiurile. În data de 30 mai, alaiul a sosit la Saint-Cloud: 101 salve de tun. În 31 mai, avea loc recepţia la Saint-Cloud: 101 salve de tun. A doua zi, la 1 aprilie, s-a produs intrarea în Paris. În urma unui alai de 36 de caleşti de gală, trase de cîte 6 cai, toate nou-nouţe, se afla berlina de călătorie a Mariei-Luiza, care trebuia să arate lumii că arhiducesa tocmai sosise din Austria. Alaiul a traversat Piaţa Concorde. Din fericire, nu-i spusese nimeni Mariei-Luiza că în piaţa aceasta a fost ghilotinată o altă arhiducesă. În acea seară s-a jucat ,,Ifigenia în Aulida”, care a binedispus-o. Căsătoria civilă a avut loc la Luvru, în Salonul pătrat, transformat în capelă. Tribunele erau gătite în tafta albă, iar Napoleon purta o mantie şi o eşarfă din satin alb, brodat cu aur, pe cap avea o tocă oribilă, din catifea neagră, cu pene şi 8 şiruri de diamante, cel din mijloc fiind cel mai strălucitor. Maria-Luiza, cu un decolteu adînc şi, aidoma împăratului, strălucind de diamante, trăgea după ea o trenă cumplit de grea, pe care abia o duceau reginele Spaniei, Olandei şi Westfaliei, alături de Elisa şi Pauline. (Elisa, Pauline şi Caroline erau surorile lui Napoleon.) În data de 3 aprilie, la Tuileries, Cardinalul Fesch celebra căsătoria religioasă. Maria-Luiza îi scria tatălui său că „i se pare grea coroana”. A avut loc o defilare. „Aveai de ce să-ţi vină să mori”, a adăugat împărăteasa. Cît despre cardinali, 11 din 32 au fost absenţi. „Fotoliile lor goale stau mărturie că, în ochii absenţilor, Napoleon este bigam”. Napoleon s-a răzbunat pe ei sechestrîndu-le bunurile, iar a doua zi, cînd aceştia s-au prezentat la Tuileries, i-a făcut să se întoarcă pe jos de unde au venit, la recepţia de la Primărie, unde Metternich, viitorul temnicer al fiului lui Napoleon, a băut în seara căsătoriei ,,în sănătatea Regelui Romei”. Metternich a fost admis în intimitatea proaspeţilor căsătoriţi şi a profitat de această ocazie pentru a prezenta mai multe solicitări politice în numele Austriei. Ar fi făcut bine să se informeze înainte, deoarece nu a obţinut nimic. Serbările nocturne au continuat pe Champ-de-Mars şi la Neuilly. Figuranţii vienezi au băut bere şi s-au îndopat cu cîrnăciori, în jurul unui Schönbrunn şi al unui Luxemburg în miniatură.

(va urma)

PAUL MORAND

COMENTARII DE LA CITITORI