Ne-am decis să pierdem tot? Serviciile străine fac ce vor aici?

in Editorial

Motto: ,,Înţelepciunea nu constă în a şti ce faci pînă la sfîrşit, ci în a şti ce să faci acum, imediat”. (Herbert Hoover, preşedintele SUA în timpul Marii Crize)

Scriam zilele trecute o analiză bazată pe ciudata ştire conform căreia Dăncilă s-a opus lui Merkel, într-o chestiune importantă pentru Germania şi Rusia, dar pe care SUA o văd ca sarea-n ochi: gazoductul Nord Stream 2. Ori, în ciuda celor lansate pe piaţă, interesele României – mai bine zis, ale românilor – legate de acest gazoduct sînt minore, pe cînd ale SUA sînt majore. Şi atunci, hai cu românii la înaintare, să se pună rău şi cu nemţii şi, mult mai rău, cu ruşii, că de ce să te ai bine cu vecinii, nu?

În opinia mea, ceea ce şi cum s-a întîmplat nu e un avantaj nici pentru Dăncilă, nici pentru guvern, nici pentru România. Dimpotrivă, mie mi se pare că am avut de-a face cu o lucrare informativ-operativă contra premierului.

Faptul e cu atît mai evident, cu cît promotorul principal al ,,vitejiei” doamnei Viorica Dăncilă – cel care a comentat, amplificat şi răspîndit ştirea parţial falsă – a fost chiar Radu Tudor, cel mai important promotor al intereselor NATO şi, implicit, al grupărilor războinice care au dominat politica americană în perioada NATO, mai bine zis principala goarnă a ocupaţiei americane în România.

Prima formă a ştirii spunea cam aşa: ,,Potrivit unor surse, discuţia a durat aproximativ o jumătate de oră, iar cancelarul german nu a avut succes în demersul său. Premierul român a refuzat să dea curs solicitărilor omologului de la Berlin, spunînd că nu trădează interesele UE şi parteneriatul strategic cu SUA”. Multe detalii, nu? Dar nu suficiente, aşa că Radu Tudor introduce sarea şi piperul. ,,Neînţelegere majoră într-o convorbire telefonică Dancilă-Merkel”, titrează el, ilustrînd ştirea transmisă de Antena 3 cu o poză eroică a Vioricăi Dăncilă şi cu una respingătoare a Angelei Merkel. Nu că ar fi greu, în cazul celei din urmă… ,,Apreciez că Viorica Dăncilă, într-o discuţie foarte lungă cu Angela Merkel, nu a renunţat la argumente – mă bucur că şeful Guvernului susţine ferm poziţia americană şi aşa trebuie să rămînă”, a scris epic Radu Tudor. Dar, la care poziţie americană se referă propagandistul ocupaţiei americane? Poate la cumpărarea de gaze de şist americane, mult mai scumpe? Iată alte argumente şi afirmaţii fără acoperire, pe care le-am marcat cu semne fireşti – de mirare şi întrebare. ,,Europa îşi doreşte să limiteze dependenţa de gazul rusesc, care a fost folosit ca o armă, uneori de şantaj (?!), de către Rusia”, afirmă propagandistul. ,,Ceea ce transmit aliaţii noştri şi partenerii noştri strategici, SUA, în mod evident reprezintă un argument foarte solid (?!)”.

Dar, ,,lucrarea” a cuprins şi o altă dimensiune: inducerea în mintea populaţiei a unui soi de pact Franţa – România, bazat pe tot felul de afirmaţii privind un demers comun al României şi Franţei, care la un moment dat făcea figuri opozante. Dar, în timp ce românii credeau că Parisul şi… „Micul Paris” s-au aliat eroic contra Berlinului şi Moscovei, după cîteva ore, Franţa s-a înţeles cu Germania, pentru că… aşa fac cei mari! Dar, la noi, asta nu a contat, ci intoxicarea poporului: presa şi mediile online au ridicat în slăvi ,,lupta” Vioricăi Dăncilă cu balaurul Merkel. Culmea este că, premierul, deşi a avut mai multe intervenţii de atunci pînă azi, nu a spus nimic de conversaţia asta! Şi nici nu avea cum să spună!

De fapt, povestea convorbirii fost relatată şi de presa germană, începînd cu seara discuţiei, cînd ,,Bild” a publicat informaţia, iar ulterior a fost confirmată de oficialii germani. Dar NU aşa cum au prezentat-o unii din România. ,,Cancelaria federală şi Biroul preşedintelui federal au confirmat apelul telefonic” – dar, atenţie: ,,Cu toate acestea, conţinutul conversaţiei dintre Merkel şi Dăncilă este ,,confidenţial”. Aici apare problema: dacă era un conţinut confidenţial, cum de a apărut informaţia privind ,,refuzul” şi alte detalii? Nemţii au dat primii – dar şi la ei e ciudat… Avea vreun interes Merkel sau cabinetul său să recunoască faptul că Germania a fost ,,refuzată” de România? Cu siguranţă, nu! Deci informaţia a plecat pe alte căi. Cine avea interesul să iasă scandal, ca să obstrucţioneze proiectul germano-rus? Cei despre care spune Radu Tudor – ,,ferm poziţia americană”. Cum? Oare a uitat lumea mega-scandalul ascultării cancelariei germane, inclusiv a Angelei Merkel, de către Serviciile americane?

Ori, e clar că nici Viorica Dăncilă NU avea interes să dea în vileag discuţia, adică să se ia de piept cu Merkel, recte cu Germania! Unu – discuţia a fost confidenţială, aşa cum a precizat cancelaria germană; doi – Germania e forţa Europei, adică Schengen, MCV şi altele depind de Berlin, pînă acum… oarecum, în banca sa; trei – Viorica Dăncilă NU e genul de ,,dezvăluitor”, nu e om de scandal. Mai mult, nimeni din cabinetul Dăncilă NU ar fi avut interesul unei asemenea ,,reclame”, pe care, altfel, criticul Radu Tudor a făcut-o! Repet, e Merkel, e Deutschland-über-alles, deci nimeni nu are chef să se pună de-a curmezişul, aşa, de fantezii americane!

Deci, concluzia e că a avut loc o lucrare informativ-operativă, mai mult ca sigur a Serviciilor americane, cu concursul unor figuri locale. Rostul? Multiplu! Tăierea relaţiilor premierului român cu cancelaria germană (,,reclama” a pus-o pe Dăncilă într-o situaţie dificilă faţă de Germania), de aici beneficii directe şi indirecte pentru americani şi pentru grupuri opuse lui Dăncilă. Iată un text care mi-a plăcut mult, scris de Constantin Gheorghe, fostul consilier politic de la Cotroceni, pe vremea lui Iliescu şi al premierului Năstase: ,,Noi avem Serviciu de Informaţii Externe, şi dacă da, cu ce se ocupă el, de fapt? După ce ne-am dat cocoşi cu North Stream II, ieri, consolidîndu-ne locul întîi pe lista neagră a lui Mutti (,,mămica” – Merkel, n.n.), azi aflăm că Franţa şi Germania au căzut la pace: conducta se face. (…) Ăsta este, aparent, al doilea mare eşec al SIE, după cel cu Spaţiul Schengen”.

Cam aşa ceva! Dar mai sînt unii care au avut succes, nu eşec – însă nu cred că sînt de aici. Ah, şi mai observă Costel Gheorghe ceva: ,,Nici una dintre ţările presupus «atacate» cu conducta de gaz de ruşi nu are a se plînge. Nici măcar Ucraina! Există fluxuri inverse şi, de ce să nu fim cinstiţi, toţi fac afaceri cu gazul cumpărat de la ruşi. Inclusiv ucrainienii!”.

Concluzia? ,,Neînţelegere majoră într-o convorbire telefonică Dancilă-Merkel”, după cum titrează Radu Tudor? Nici pomeneală – o lucrare „specială”. Cum la fel de specială este şi campania prin care România a intrat într-un conflict cu una dintre cel mai puternice ţări din lume, micuţa Olanda! Care, întîmplător, deţine cele mai mari investiţii străine din România, dar şi din Rusia (după China). Un imperiu colonial tăcut, marele rival (de secole!) al Imperiului Britanic, poarta europeană a mărfurilor extra comunitare, ţara în care se fac şi desfac iţe mondiale ascunse, inclusiv afacerile cele mai bănoase: drogurile, armatele private şi acoperirea cu statut UE al unor mari firme non-UE. Cine ne-a pus rău cu Olanda? Acelaşi personaj care a stricat relaţiile cu Rusia – Traian Băsescu! Cine e Băsescu? Vă aduceţi aminte de ,,axa Bucureşti – Londra – Washington”? Dar de statul paralel, sub control CIA? Despre asta e vorba.

Problema e că sîntem într-o ligă a celor mari şi şmecheri – în care ori ne menţinem la distanţă şi ştim ce vrem, ca Ungaria şi Polonia, ori ne avem ,,know-how-ul” necesar supravieţuirii. În nici un caz nu ne putem pune prosteşte cu greii Europei, Germania, Olanda, ca şi cu puterea de răsărit, Rusia. Cu China… nici nu mai spun! Băsescu a fost capabil să denunţe intenţia colosului Huawei de a investi în România, pe motiv că ,,e pe lista neagră a americanilor”!… Chestiunea e că mai avem doar cîteva bunuri şi resurse valorificabile – pe care, cu ,,mintea” demonstrată pînă acum, le vom pierde… pe gratis! Mă rog, în schimbul banilor de cheltuială pentru popor, ca să zică ,,analiştii” că a ,,crescut nivelul de trai”. Da, biluţe colorate pentru băştinaşii din insule, e aceeaşi metodă!

Care cred eu că ar fi soluţia? În primul rînd, ar trebui declarate ca fiind strategice mai multe obiective şi resurse, apoi, modificată Constituţia ca pe vremea lui Ceauşescu – astfel ca statul să nu poată avea mai puţin de 51% în aceste demersuri ,,strategice”. Şi asta urgent, altfel pierdem tot! După ce facem asta, ar trebui să găsim nişte parteneri isteţi cu care să ne asociem, noi cu 51%, ei cu ,,know-how” – şi să profităm de ce avem şi de poziţia noastră. E un subiect asupra căruia voi mai reveni, fiindcă este esenţial să gîndim limpede! Nu să ne luăm după intoxicatorii de profesie.

DRAGOŞ DUMITRIU

Păreri și opinii