Ne sînt datori!

in Polemici, controverse

JFK a spus în faţa Americii un lucru care a rămas şi va rămîne în istoria omenirii: „Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară!”. Frumoase vorbe. Fără să ni se spună, de ceva timp încoace, cu mult înainte de ‘89, tot aşa am fost obligaţi să facem, chiar dacă nu am avut o minte luminată, care să ne explice aşa frumos precum a făcut-o fostul preşedinte american.

De zeci de ani ne tot sacrificăm pentru ţară, fără măcar să ştim cînd are să vină, sau dacă are să vină un moment în această viaţă în care şi ţara să facă ceva pentru noi. Cine este, de fapt, Statul ăsta, pentru care ne tot întrebăm noi ce putem să facem pentru el, de ne tot cere să ne sacrificăm şi lui tot nu-i ajunge? Cine este Statul ăsta care ne torturează cu legi proaste şi cine sînt cei care beneficiază, de fapt, de sacrificiul acestei naţiuni ? Unde se fac jocurile şi cine va plăti, totuşi, pentru toate aceste neajunsuri?

Să ne întrebăm, aşadar ce putem face noi în continuare pentru ţară şi să ne mai întrebăm, dacă ţara asta o să facă şi ea ceva pentru noi, ca indivizi, altceva decît Legi care contravin libertăţii, altceva decît taxe. Priviţi în jur, care ar fi motivele reale ca acest lucru să nu se întîmple, altele decît cei care definesc Statul.

El, Statul, cel care la beneficii se reduce la aleşii neamului şi cel care la cheltuieli se extinde la nivelul întregii populaţii. Credeţi că este normal ca în această ţară să se meargă în grup restrîns la beneficii şi toţi la pierderi? Este normal ca statul să fie o chestiune abstractă, fără răspundere la nivel de individ, şi este normal ca noi, naţiunea, să fim răspunzători pentru greşelile impardonabile ale celor care se află la conducerea Statului?

Credeţi că este normal ca noi, cei care formăm această naţiune, cei care nu facem parte din partide, găşti, loji masonice, servicii şi cine mai ştie ce organizaţii mai mult sau mai puţin secrete, să fim şi să mergem în pierdere cu cei care au numai beneficii, drepturi şi averi colosale, doar pentru faptul că noi i-am pus acolo?

Ne sînt datori! Şi nu cu bani, legi sau cine ştie ce chestie materială. Nu, ei ne sînt datori cu timp! Ne-au consumat 27 de ani din viaţă, ne-au scrijelit sacrificiul pe tîmple şi ne-au făcut să ne întrebăm dacă mai sîntem sau nu o naţiune. Statul îmi este dator, îţi este ţie, ne este dator tuturor! Ne datorează timp şi vrem despăgubiri!

Tano

România, leagănul altora

COMENTARII DE LA CITITORI