Nebunii duc România la balamuc!

in Editorial

Motto: România e o ţară de preşedinţi – fiecare neisprăvit e preşedinte pe undeva”. (Corneliu Vadim Tudor)

Aş fi început cu „În vremurile lui Corneliu Vadim Tudor…”. Şi nu greşeam. Nici titlul, cam frust, nu e nepotrivit. De fapt, situaţia e cam aşa: ne trezim într-o dimineaţă de-a noastră, românească, adică plină de ştiri despre fufe şi politicieni „penali”, asortate cu porno-hip-hop sau manelele ce se aud prin fereastra deschisă, iar printre decibelii motoarelor şi claxoanele tuturor nebunilor a venit vestea cea mare şi aşteptată de tot poporul de stînga-dreapta: mutăm ambasada la Ierusalim; imediat, veni vestea pe care o aşteptau ceilalţi, cei de dreapta-stînga: plîngere penală pentru „înaltă trădare”, naţională şi paranaţională! Autorii? Păi pentru prima, autorii sînt cunoscuţi drept „ţărănoiul ciorditor cu şosete flauşate” şi „proasta proastelor”; pentru a doua, pentru replică, vinovat e „guristul alcoolist”, în spatele căruia se află „sasul lemnos hoţ de case”. Sigur, acesta e folclorul răutăcios, dar vorba aceea, pînă şi pe biata Ana lui Manole a ucis-o poporul cu cărămizi! Cert este că personajele în cauză nu sînt rupte din imaginar, ci din pura şi periculoasa realitate.

În sfîntă zi de Înălţare, Ludovic Orban s-a coborît la cel mai de jos nivel politic şi uman, făcînd plîngerea penală de care aminteam.

Problema e că bun-de-nimicul „liberal” a stîrnit un muşuroi mai periculos decît oricare altul. Ca să fiu sincer şi exact, Liviu Dragnea e cel care s-a cocoţat primul pe muşuroi şi a început să dea din aripi – doar de cocoşul naţiunii! Peste noapte, Dragnea se bate pe burtă cu cei consideraţi, pe bună dreptate, cei mai periculoşi politicieni – „Bibi” Netanyahu şi Viktor Orban; „periculoşi” pentru că sînt gata să facă orice pentru ţările lor – şi chiar mai mult: pentru deziderate naţionale care includ revizionism, extindere, dominaţie etc. Doi lideri „periculoşi” pentru că sînt inteligenţi, la nivel de comparaţie internaţional – dar şi capabili, fapt demonstrat tot la nivel internaţional. Or, cu ei se joacă Dragnea! Care… ce? Da, e un politician local isteţ, care a speculat abil şi a ştiut să stea în patru labe să-i treacă „rachetele” pe deasupra capului… dar, în rest? Păi nu a fost capabil să aleagă un premier, deşi coaliţia majoritară a făcut ce a vrut el, nu a putut să scape de un procuror, deşi coaliţia în cauză i-a cerut-o – de fapt, nu fost capabil de nici măcar un singur demers cu finalitate! Acesta e Dragnea! Are jumătate din cota de încredere a partidului, ceea ce spune multe despre cît valorează… Ăsta are impresia că se bate pe burtă cu Viktor Orban şi Netanyahu?! Şi, cum nu era destul ce a făcut „flauşatul”, apare şi „Sică Borhot” (nume de cod al lui Ludovic Orban), care dă cu bîta în baltă: „Legătura cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora”. Problema e că din prostie în prostie… am ajuns la ceea ce nu trebuie! Adică pe la un adevăr… Iar asta, după cum se ştie, supără! Mai mult, „Sică Borhot” atrage atenţia că „Flauşatul” şi-a angajat trei consilieri israelieni, despre care se spune că ar lucra cu serviciile lui Bibi. Nu e adevărat, a spus „Flauşatul”, au lucrat cu „preşedinţi”. Da, dar nu de stat, ci ai unor partide şi organizaţii din alea mai radicale, mai de dreapta… Ca într-un plan general care spun unii că ar exista, pentru ca Europa să devină neliniştită – şi să aibă nevoie de „linişte strategică” şi de „prieteni”. În acelaşi timp, alt om de bine, rezultat tot dintr-o combinată „Bibi-Budapesta”, finanţează demersuri tot radicale, dar împotriva celor „de dreapta”! Şi, desigur, există aşa o mare duşmănie între Sörös, Orban şi Netanyahu… că, zău, am citit şi poveşti mai bine scrise! Dar „Flauşatul” nu a citit… El şi cei doi lideri internaţionali au „acelaşi duşman”, el şi cei doi sînt „prietenii lui Trump”, el şi cei doi sînt „avangarda”. Ceea ce nu vede (teleor)manţocarul e că „prietenii” lui iau bani, iar el plăteşte (adică noi plătim), „prietenii” fac afaceri cu UE şi Rusia, pe cînd el le strică tot mai mult… cu alte cuvinte, scamatoriile lui merg la Teleorman, dar nu şi pe plan internaţional. Ah, iar el mai face ceva – dă cît poate în Serviciile româneşti; să ne înţelegem – acestea constituie un element esenţial nu doar al puterii, ci al siguranţei naţionale, al independenţei. Or, fie pui mîna pe ele, prin oameni de meserie, care să te asigure că nu se vor implica politic întru dărîmarea ta, fie ajungi la un modus vivendi, prin care să favorizezi acţiunea de apărare informativă a ţării. Ce face „Flauşatul”? A dezlănţuit un adevărat război mediatic, fără cap, doar cu multă gură! SRI şi SIE trebuie desfiinţate – asta îi rămîne de zis! Şi în alte ţări există o luptă cu „statul paralel”, inclusiv în Israel, SUA sau Ungaria – dar nu l-am auzit pe Netanyahu atacînd Mossad, pe Trump, CIA sau FBI, ori pe Orban… Dimpotrivă, Orban face ce face şi e în Ardeal ca la el acasă… nu la Dragnea acasă! Oare vede „Flauşatul” asta? Vede că Orban e aplaudat în Ardeal, iar el e huiduit? Ce-ar zice de un pas în doi prin Ardeal, alături de Orban, să vedem cine primeşte mai multe zîmbre? Dar roşii coapte?

Iar dinspre „Ţara sfîntă”, sigur, succesul celor trei „experţi” electorali israelieni, fără a avea legătură cu Serviciile, ar putea confirma un adevăr căutat de toţi „alchimiştii” democraţiei: există „raiul” democraţiei, în care la urne contează… votul cetăţeanului, nu intervenţia „statului paralel”, sau a altor forme de control oculte. Nu, teoria conspiraţiei nu există, cetăţenii au puterea! Hai… siktir?… Dar să nu ne grăbim! Un alt personaj care s-a lipit de „Flauşatul” este fostul colonel SRI Daniel Dragomir. Inteligent, pregătit, rafinat, tînărul ofiţer are o istorie ciudată, în care apar figuri din serviciile speciale isreliene, ba chiar şi unii care fac operaţii sub acoperire. Ce spuse deunăzi Dragomir: „Serviciile se apucă să scrie denunţuri!” Mai mult, Dragomir induce şi ideea că ar fi o acţiune pe cale ierarhică: „Sclavul din servicii care a inclus în denunt «informaţiile» referitoare la consultanţii israelieni ar face bine să îşi facă ordine în fişet şi să se apuce de tocat documente – nu îl văd bine. Deloc”. Tare, sau ce? Deci Dragomir susţine că denunţul a fost scris de serviciile române, ba chiar pe o cale ierarhică – iar în vizor ar fi, de fapt, oameni din serviciile israeliene – exact ca în cazul lui?… Sau în cazul – încă nedezbătut – al lui Opriş, Marcel Opriş, generalul cu patru stele, fost director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, numit preşedintele Consiliului de Administraţie al CymbIOT Romania, filiala locală a unei companii israeliene de IT, condusă, ce să vezi, de generalul Giora Eiland… fost preşedinte al Consiliului de Securitate al Israelului! „Locul unde Dunărea se întîlneşte cu Marea Neagră este noua frontieră pentru CymbIOT şi cu o poziţionare strategică, CymbIOT Romania va conduce calea spre deschiderea de noi pieţe în Europa”, se spune în anunţul numirii lui Opriş. De fapt, ar fi de adăugat că generalul a fost angajat de israelieni cînd nu se uscase cerneala pe decizia de pensionare… Da, deci în jocul acesta a intrat „Flauşatul”, în „muşuroiul” ăsta s-a apucat să scurme „Sică Borhot”, adică liderii principalelor „forţe politice” din România!

Spuneam la început că mă gîndeam la formula „În vremurile lui Corneliu Vadim Tudor…”. Da, atunci încă erau oameni politici în România. Oare de ce nu se întreabă nimeni de ce nu a făcut Adrian Năstase demersurile „Flauşatului”? Poate pentru că era tobă de carte, de relaţii internaţionale, de cunoaştere profundă a lumii diplomatice… mai mult sau mai puţin secrete şi discrete? În revers, de ce s-a rezumat Corneliu Vadim Tudor la demersuri mediatice şi politice – şi nu s-a apucat de aberaţii penale? Poate pentru că nu era „Sică Borhot”, ci un om de stat cu o cultură vastă şi înţelegere profundă, sfătuit de oameni de informaţii patrioţi!

Repet şi întrebarea care ar trebui să ne frămînte – cum de în momentul în care avem cei mai slabi, mai nepregătiţi lideri politici din istorie avem de-a face cu cea mai deschisă „colaborare” cu cele mai agresive şi penetrante servicii din lume, dar facem cel mai mare scandal în jurul serviciilor româneşti, promovînd chiar ideea că sînt cele mai nocive instituţii? Cum de ambasadorul de la Washington este cel mai hulit demnitar, cum de ambasada de la Tel Aviv este neglijată, iar semnalele celui mai important român de pe plan internaţional, comisarul Corina Creţu, nu sînt nici măcar băgate în seamă? Sînt întrebări care au un singur răspuns – cel din titlu: „Nebunii duc România la balamuc!”.

DRAGOŞ DUMITRIU

 

Despre curve, că e cazul…

COMENTARII DE LA CITITORI