Nebunul care vrea să-i dea foc lui Caragiale

in Alte știri

Nebunul care vrea să-i dea foc lui Caragiale

 

SĂ VINĂ POMPIERII  P.S.D. SĂ-L STINGĂ!

 

Nu mai ţin minte cine l-a adus în PRM pe acest Zisu Stanciu. Era în anul 2000. An în care partidul meu a trăit un moment de glorie: peste 21% şi 137 de senatori şi deputaţi, plus foarte mulţi primari, consilieri ş.a. Apoi, au început să dezerteze, pentru a se aranja şi mai bine şi a stoarce un maximum de profit din aceste funcţii. Primul care a trădat a fost Ioan Radu, pe care îl făcusem viceprimar general al Capitalei. Îl adusese în partid Gh. Funar, recuperat de la o formaţiune inexistentă. L-a ispitit PDSR-ul, ca un fel de bonus fiindcă haita lui Ion Iliescu îmi furase funcţia de preşedinte al ţării. Apoi, am hotărît, eu, să-i dau afară, sătul de atîta lichelism: am început cu Dorin Lazăr Maior (apropo, pe unde s-o ascunde acum, cu ce îi şantajează pe cei din fruntea Guvernului, de nu-l mai caută nimeni?), am continuat cu cei 5 şmecheri de la Sindicate, care, sub bagheta şarlatanului Matei Brătianu, au semnat un Pact cu acelaşi PDSR etc. După cîteva luni, a făcut „paşi“, tot la partidul-stat, acest specimen, Zisu Stanciu. Nevăzut, necunoscut – vorba titlului filmului de debut al lui Louis de Funčs. Nimeni nu i-a auzit glasul. Am remarcat doar ciudăţenia numelui său: cît de rudimentari puteau fi acei părinţi care şi-au botezat copchilul… Zisu? Există vreun sfînt Zisu? Mă îndoiesc. Dar Zisu tăcea şi făcea. De-aici expresia „zis şi făcut“. La vremea respectivă mi s-a relatat că a fost momit de gaşca PDSR-istă cu tot felul de afaceri. El era născut hoţ şi nu-l ducea mintea decît la ţepe, tunuri etc. Nu cred că am stat de vorbă cu el, vreodată. Mai mult l-am remarcat la televizor: o mustaţă flocăită, o pleoapă căzută, un cap de lăutar cherchelit, sau de bidon turtit. Pe scurt, o meclă de prost. Dar un prost urît, din filmele cu şoferi de basculantă care îşi bat nevestele. Apoi, nu s-a mai auzit nimic de tovarăşul Zisu. Deşi a dat bani grei, PDSR-ul nu l-a mai băgat în Parlament. A stat, el, pe tuşă, ani buni.

Buni pentru el, că şi-a sporit averea într-un mod scandalos. Zilele trecute, marţafoiul a ieşit la rampă şi s-a dat conducător de oşti. A simţit, el, că e momentul să se remarce, cine ştie, poate devine preşedintele PSD, sau prim-ministru. Ceea ce a urmat a fost, însă, una dintre cele mai teribile monstruozităţi pe care le-am întîlnit în politica românească. Ciocoiul judeţean Zisu e incendiator! Nu aşa, ca eroii din piesa „Biederman şi incendiatorii“, de Max Frisch. Nici ca Traian Băsescu, care a dat foc unei nave, ca să fure nişte bani. El e ca Nero. Mai exact, el e Zisunero. Împărat pe care l-a şi invocat, de altfel. Aflase, şi el, din „cultura“ lui de „almanahe“, că ăla a dat foc Romei (din ce în ce mai mulţi istorici susţin că nu el e vinovatul). Individul cu frînă de muci sub nas dorea să intre, şi el, în Istorie. Dar cum? Drumul e lung şi greu. Aşa că a luat-o pe scurtătură: unde observă, el, cu ochiul ăla zbanghiu o rămăşiţă a Regimului Băsescu, gata, pune mîna pe canistra cu benzină, aprinde chibritul şi pălălaia îşi înalţă limbile la cer! Totuşi, nu îmi e prea clar: de ce nu începe, el, cu Gabriel Oprea, care a fost un stîlp al acelui regim? Nu, el începe cu… Caragiale! Aşa a zis: „Să dăm foc la Caragiale!“. S-o fi referit la vreo comună, din judeţul pe care îl spoliază, dar exprimarea a fost scandaloasă. „Să dăm foc la Caragiale!“. De ce vrei tu, mă, boule, să-i dai foc lui Nenea Iancu? Vrei să i-o plăteşti şi să fiţi chit, pentru că a scris nuvela „O făclie de Paşte“? Cu făclia aia vrei tu să-i dai foc? Bun, să zicem că îl incendiezi pe marele moralist şi dramaturg, deşi nu-ţi făcuse nimic. Ce urmează? Pe cine o să mai pui tu pleoapa aia bleagă? Poate vrei să le dai foc şi lui Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu? Ori, poate, evreului pămîntean Isac Peltz, care a scris romanul „Foc în Hanul cu Tei“? Sau, cine ştie, vrei să-i dai foc lui Serghei Esenin, autorul bijuteriei lirice „Focul vînăt e gonit de vînt“… Te duce mintea, dacă eşti nebun. Şi eşti nebun, asta e clar. Problema de fond nu e a piromanului Zisu – problema e a PSD-ului, care ţine la piept un astfel de dobitoc sinistru, care îi aduce un imens prejudiciu de imagine. Idiotul nu va reuşi să dea foc nici lui Caragiale, nici altor nume, sau localităţi. El a plimbat şomoiogul aprins pe la canistra cu benzină a PSD, care a explodat. Cît timp va mai exista acest partid de mafioţi, i se va da în cap cu imaginea descreieratului care dă foc la ţară pentru a scăpa, el, de rămăşiţele unui regim cu care gaşca lui a coabitat, bine-mersi. Merge o parafrazare muzicală: „Să vină pompierii, PSD să-l stingă!“. Hai, că v-aţi dat un autogol monumental: sus, la vinclu, se zgîlţîie plasa şi acum. Mai aveţi mulţi ciumeţi din ăştia? Un astfel de terorist face legi în Parlamentul României? Care e diferenţa dintre el şi cei care strigau, în ianuarie 1990, „Moarte pentru moarte!“? Mărturisesc că eu îmi fac cruce nu numai ca şef de partid, ci şi ca scriitor: cît de tîmpit poţi să fii să alături aceste cuvinte, „Foc“ şi „Caragiale“? Carevasăzică, s-a ajuns pînă aici. Impostorii ăştia de la PSD au văzut că nu fac faţă revărsărilor de ape – numai joc de glezne, vîjîială electorală, vizite de lucru televizate în direct – şi au trecut la foc. Doamne, apără şi fereşte!

CORNELIU VADIM TUDOR

18 septembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI