NECROLOG CORNELIU VADIM TUDOR

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

De două zile încoace, schimb posturile din telecomandă, văzînd acelaşi mesaj parcă incredibil: „Vadim a murit!“. Aştept, parcă, din clipă în clipă, să intre în direct în platou, sau măcar telefonic, chiar Tribunul, să ne spună părerea lui pe marginea acestui subiect. În orice caz, titlurile date de majoritatea covîrşitoare a presei sînt total eronate. Vadim nu a murit – Vadim a intrat în eternitate, Vadim s-a dus şi stă de-a dreapta Tatălui. Tatăl se pare că are planuri mari cu el, din moment ce l-a chemat chiar de ziua Înălţării Sfintei Cruci.

Vadim Tudor nu a ajuns preşedinte al României, dar Istoria îl va păstra în memorie ca un exponent de seamă al naţionalismului creştin şi luminat românesc. Vadim Tudor a fost ultimul politician de rasă, de fapt singurul politician autentic al ultimilor 70 de ani. El poate fi încadrat în galeria politicienilor care au format crema personalităţilor politice din perioada interbelică: Brătienii, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Take Ionescu, Nicolae Titulescu etc.

Din păcate, Poporul Român nu l-a înţeles şi, probabil, că nu l-a meritat. Poate prin trecerea sa la cele veşnice a tras un ultim semnal de alarmă, care va duce la ÎNVIEREA NEAMULUI ROMÂNESC.

Nu a apucat să-şi vadă de aici, de pe pămînt, visul împlinit, şi anume refacerea României Mari în graniţele dintre anii 1918-1940. Nu-i nimic, îl asigurăm că le va vedea la un moment dat de acolo, de sus, acel moment astral va veni pentru Poporul Român şi simt că nu este departe. Acea graniţă vremelnică şi artificială, stabilită de doi mari răufăcători ai Istoriei, nu mai poate dura mult; dacă umanitatea i-a condamnat, de ce faptele lor şi urmările faptelor lor continuă să stea în picioare? (“E sfîrtecată harta cu hangerul/ Un rîu secat ne minte în zadar/ Pămîntu-i rupt, dar oglindeşte Cerul/ Adevărata piatră de hotar“ – Corneliu Vadim Tudor).

Îi mulţumesc lui Corneliu Vadim Tudor pentru că a activat în mine gena dragostei de Neam, de Ţară şi de Dumnezeu şi nu pot decît să-i mulţumesc Tatălui Ceresc pentru faptul că am fost contemporan cu un asemenea om, ba mai mult, am avut onoarea de a fi şi preşedinte al organizaţiei PRM Timiş.

Închei cu un cîntec creştin, o bijuterie scrisă în anul 2006 de cel care astăzi ne părăseşte, intitulat „Aşa lucrează Dumnezeu“:

 

Tu, care zaci pe-un pat de flori

Ne luăm acum la revedere

Cu-o moarte toti sîntem datori

Dar ştim că numai trupul piere.

Ce-nseninat e chipul tău

El vede-acum acea minune

De parcă, dincolo de rău,

Stai cu Iisus în rugăciune.

 

Refren:

Aşa lucrează Dumnezeu

Prin semne şi minuni

El e păstorul tău şi-al meu

Şi din acest calvar mereu

Îi ia pe cei mai buni.

Ne despărţim îndureraţi,

Dar moartea nu-i biruitoare

Noi toţi sîntem surori şi fraţi

Şi-n cer e viaţa ce nu moare.

 

La Tatăl numai prin Isus

Noi vom ajunge, toţi creştinii.

Aşteaptă-ne acolo, sus,

În Ţara Slavei şi-a Luminii.

Dr. Livius Ţîrnea,

Fost preşedinte al PRM Timiş

15 septembrie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI