Nedescifratele taine de pe Columna lui Traian (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Icoanele creştine de pe monumentul lui Traian (2)
Filozoful Vasile Lovinescu completează informaţiile furnizate de Cerchez, descoperind alte semne-simbol. De pildă, încreţiturile veşmîntului care acoperă trupul personajului identificat de Cerchez ca fiind Mîntuitorul Christos, pe umărul şi pe braţul stîng, cînd imaginea este inversată (tehnică tradiţională de a strecura simboluri importante în ansamblul ornamentaţiilor fără semnificaţii), două dintre cele mai importante simboluri ale tradiţiei creştine: crucea în formă de „X“, numită, în mod obişnuit, „Crucea Sfîntului Andrei“, litera grecească „khi“ – iniţialele numelui lui Christos, şi un unghi ascuţit pus pe braţul din stînga al crucii (în imaginea inversată), care formează, aparent, litera „A“. În realitate, este vorba despre un vîrf de lance redus la schema lui geometrică. Cu alte cuvinte, creţurile veşmîntului arată cele două instrumente ale Patimilor: crucea şi lancea cu care centurionul Longin a străpuns coasta Mîntuitorului.
În 1999, arhitecta Silvia Păun sesiza, la rîndu-i, prezenţa unei alte reprezentări creştine pe Columna lui Traian, în scena sinuciderii lui Decebal, unde descoperă un personaj care, fără dubii, îşi face semnul crucii.
Fără îndoială, toate aceste puncte de vedere pot da naştere altor interpretări, pot ridica numeroase alte semne de întrebare şi, de ce nu, pot constitui elemente de plecare pentru un studiu mult mai aprofundat, din perspectiva
sugerată de cei trei cercetători. Studii care ar completa tabloul începuturilor noastre creştine.
Ni se pare de mare importanţă să subliniem, de pildă, că scena este plasată într-un registru care redă secvenţe din întoarcerea refugiaţilor daci pe pămînturile lor, după sfîrşitul primului război dacic. Adică după anul 103, atunci cînd, cu certitudine, cuvîntul Mîntuitorului fusese auzit şi de daci.
O scenă dureroasă ştearsă misterios de pe Columnă (1)
Mulţi dintre cercetătorii care au studiat reliefurile de pe Columnă sînt de părere că „filmul“ derulat în basoreliefuri de piatră ar fi povestea ilustrată a cărţii pierdute a împăratului Traian despre războaiele cu dacii şi că o serie de episoade sînt pentru noi, cei de astăzi, enigmatice.
Din seria acestor episoade face parte şi o scenă de după aceea a sinuciderii lui Decebal, în care sînt redaţi doi soldaţi romani care prezintă mulţimii, pe un scut, capul sîngerînd al regelui Decebal. Despre această scenă, sursele scrise spun că atît capul, cît şi mîinile regelui au fost duse la Roma şi azvîrlite pe treptele templului Gemoniilor. Ei bine, această scenă a fost ştearsă prin cioplire.

(va urma)
DUMITRU MANOLACHE

COMENTARII DE LA CITITORI