Neruşinarea impostorilor care candidează la Preşedinţia României

in Lecturi la lumina ceaiului

Motto: „Trăiţi ca nişte porci!“

(SAVONAROLA)

Privesc la televizor, mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred! Ia te uită ce-i în capul acestor impostori – fireşte, în afară de zegras. Cîtă nesimţire le trebuie ca să emită pretenţia de a fi şeful Statului Român? Cînd le-a venit ideea asta? Cumva, în timp ce stăteau pe closet? Închin să cred că da, gîndindu-mă că interpreta cartilaginoasă Madonna are cele mai bune idei cînd se uşurează (aşa a zis ea). Ce ştiu aceşti indivizi despre funcţia de şef de Stat? Aşa de bună e părerea lor, despre ei înşişi, încît se cred îndreptăţiţi să aspire la cea mai înaltă magistratură din ţară? Dar s-au uitat ei, oare, în oglindă? Au, oare, idee despre galeria de şefi de Stat din Istoria României? Cum îşi închipuie mutantul împăiat Klaus Iohannis că ar putea deveni urmaşul lui Vlad Ţepeş, care i-a cam măcelărit pe înaintaşii lui de limbă germană, aşa că saşii i-au copt-o şi au inventat povestea cu Dracula?

Românii nu i-au prea suportat nici pe cîţiva dintre regii de origine germană care, totuşi, au făcut ceva bun pentru ţara asta; şi mă refer, în primul rînd, la Carol I şi Ferdinand. Eu ştiu prea bine ce pamflete circulau în epocă împotriva Hohenzollernilor, deşi nici unul dintre ei nu avea bubele-n cap pe care le are această matahală enervant de greoaie şi la vorbire, şi la minte. Cine l-o fi inventat pe fostul traficant de copii, furajîndu-l cu nutreţul iluziei că va deveni preşedintele României? Atunci cînd rîde, scrîşneşte ca o balastieră de nisip. Cînd se îndură să vorbească, alfabetul latin îşi bagă degetele în urechi: emisia lui verbală e ca o roată dinţată. El e o anomalie chiar şi pentru rasa lui, darmite pentru un popor latin. Românii nu l-ar vota nici dacă şi-ar schimba numele în Iohannescu. Sau în Klauşilă. Avem de-a face cu un exemplar comic, care a devenit subiect de bancuri. Mai e şi mincinos, pe deasupra.

Mă refer la seninătatea (cam tulbure) cu care îl contrazice pe tînărul Ioan Codruţ Şereş, negînd că i-ar fi făcut o vizită lui Dan Voiculescu, la sediul firmei GRIVCO.

Eu îl cunosc pe Şereş şi ştiu că nu e genul de om să mintă în chestiuni atît de importante, să se lege la cap fără să-l doară. Mincinosul e aşa-zisul şef al PNL (se răsucesc Brătienii în necropola de la Florica!).

Un al doilea candidat ridicol e Monica Macovei. La ea, neruşinarea a devenit un mod de viaţă. Ca pamfletar, nu puteam rata ocazia să o marchez, ca pe oi, cu dangaua fierbinte a unei porecle. Aşa că i-am zis Femeia Komisar. După care, observînd, cu ceva mai multă atenţie, halul în care se îmbracă, i-am mai dat un supliment: Văduva lui Mao. Le ilustrează, cu succes, pe amîndouă. Nu am dovezi, dar tot mai multă lume susţine că, în tinereţe, individa a fost martoră la o tentativă de omor (ea îi făcea sex oral, în maşină, unui bărbat, a trecut pe-acolo un cetăţean, a făcut mişto de ei, amantul s-a dat jos şi i-a crăpat capul cu levierul; juna procuroare a fost scoasă din cauză de către tovarăşul Stamate, şeful ei de la Procuratura Sectorului 1). În 1982, Monica Macovei a făcut o razie, împreună cu Miliţia Gării de Nord, la restaurantul din zonă, operînd mai multe arestări, pentru nişte găinării. Ei, bine, la 2 noaptea se ducea la amărîţii ăia în arest, îi alinia, ca la cazarmă, îi înjura birjăreşte şi experimenta karatele pe ei, dîndu-le borşul. Ştiu asta din intervenţia telefonică a unei victime, care a sunat la emisiunea pe care o susţineam la postul Cosmos TV şi a relatat scenele în care era bătut de faţă cu soţia lui, şi ea arestată. Pe scurt, Monica Macovei era o fiară. Dar, cu timpul, fiara a crescut şi s-a făcut monstru. Această creatură nu are sînge în vene, ci zeamă bordeleză. Mai e şi alcoolică, avînd o beţie violentă (sparge pahare). Poate că nu m-aş fi ocupat de cotoroanţa asta prefăcută dacă n-aş fi văzut-o azi, în direct, pe mai multe posturi de televiziune, anunţîndu-şi demisia din PDL (la ordinul, viclean, al lui Traian Băsescu): „Sînt singura care am luptat (sic!) împotriva corupţiei, dintre toţi candidaţii”. Aţi văzut cum iese uleiul analfabetismului la suprafaţă? Acordul gramatical corect este „Sînt singura care a luptat” – deci la persoana a III-a. Nu mai vorbesc de delirul mincinos: ea e singurul candidat care a luptat contra corupţiei? Cînd a făcut chestia asta? Cumva atunci cînd, de pe poziţiile politice pe care le-a avut, a tras sforile să-i facă pe părinţii ei stăpîni peste o vilă din Bucureşti? Din păcate pentru această şmecheră, adevăraţii proprietari n-au capitulat, au luptat şi au cîştigat în instanţă. Am să aplic acelaşi raţionament în cazul Monicăi Macovei, aşa cum am făcut-o cu Klaus Iohannis: de la ce înaintaş(ă) se revendică această muiere bolnavă de orgoliu? De la Vidra? De la Doamna Chiajna? De la sîngeroasa Elisabetha Bathory? Sau poate de la Ana Pauker? Da, da, cu siguranţă – ea are şiretenia şi cruzimea Anei Pauker.

Trăim vremuri de adîncă ruşine naţională. Funcţia de şef de Stat are o anumită sacralitate. Dar vine un neica-nimeni, Ghişe, care pe el se pişe, şi se visează, şi el, îndreptăţit să-i ia locul lui Alexandru Ioan Cuza. Dar trăim în democraţie, şi asta ne mănîncă ficaţii.

CORNELIU VADIM TUDOR

2 septembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI