NERVOS CU NERVII, MUTUL DE LA SIBIU SE FACE CĂ VORBEŞTE…

in Lecturi la lumina ceaiului

Alo! Alo! Închideţi telefoanele! Închideţi televizoarele! Închideţi şi ferestrele, să nu se mai audă ciripit de păsări!

 

L-am înţeles pe Ceauşescu că nu suporta aerul condiţionat, sau curentul, pentru că îşi pierdea vocea, aşa că sălile unde vorbea el păreau nişte etuve încinse. L-am înţeles şi pe Iliescu cînd, hărţuit, în permanenţă, de un individ de pe la Constanţa, şi-a pierdut cumpătul şi a răbufnit: „De ce urli, măi, animalule?”. În fine, am încercat să-l înţeleg şi pe Constantinescu, care, sărac cu duhul, repeta, obsesiv, „Uitaţi-vă-n ochii mei, sînt un om cinstit!”. Pe Băsescu, însă, cu „ţiganca asta împuţită”, căreia i-a furat telefonul mobil, n-am putut nici să-l înţeleg, nici să-l iert. Ar fi făcut aşa ceva un alt şef de Stat din Istoria României? Nici pomeneală. Există un standard comportamental sub care un preşedinte, sau un suveran, nu are voie să coboare. Marinarul cel prost educat, golan din Port, a coborît. Şi nu o singură dată, ci de nenumărate ori. Ne-a făcut de rîs şi în ţară, şi, mai ales, peste hotare. Aceasta a fost „pleaşca” aceea pe care o lăuda neterminatul fiu al lui Al. Paleologu, zicînd că ne-a lovit norocul cu aşa minune de om. Nu degeaba l-am etichetat ca „poznă a firii” – aşa cum cronicarul zicea de un alt marinar, la fel de zbanghiu, Nicolae Mavrogheni. Măcar ăsta a lăsat ceva în urma lui: biserica de la Şosea, care îi poartă numele (unde e înmormîntat Ion Heliade Rădulescu), pe cînd tătarul n-a construit nimic, dimpotrivă, a vîndut Flota, a închis şcoli şi spitale etc.

Am crezut că cei 10 ani malefici din Istoria nouă a României s-au dus pe pustii. Am tras nădejde că nenorocirile din vremea lui Pazvante Chiorul s-au terminat şi acel deceniu blestemat s-a scurs în lada de gunoi a Istoriei. Aiurea! Am căzut din lac în puţ. Mafia internă şi externă au scos din joben un iepure monstrous, plin de bube-n cap şi uşor de şantajat. Niciodată, nici măcar în lumea de apoi, n-am să mă împac cu ideea că un minoritar greu la minte şi la vorbă, care n-avea nici o şansă reală, dar făcuse avere din traficul internaţional de copii şi din „restituiri” de imobile şi pămînturi – va ajunge pe tronul lui Mihai Viteazul şi al lui Al.I. Cuza! E un coşmar pe care amărîtul Popor Român zău că nu-l merita. Neavînd nici un fel de autoritate, Mutălăul Sas încearcă să se impună prin gesturi exterioare. Azvîrlirea paltonului pe maşină (?!), la Paris, era un avertisment că stă prost cu nervii. Apoi, a venit scena uluitoare, de la Consiliul Europei, din Bruxelles: aşa-zisul şef de Stat a fost deranjat, la Conferinţa de Presă, de un televizor din incintă. A tăcut mustrător, aruncînd o privire plină de ură către cei care au îndrăznit să-l întrerupă pe el şi să nu asculte, smirnă, ce are de spus. Imediat, însă, a ţîrîit un telefon mobil, probabil al unui ziarist român, sau străin. Asta era prea de tot! Ce uitătură rea, de dulău căruia i s-a luat osul, are acest Mălai Mare de obicei – dar ce uitătură duşmănoasă l-a schimonosit la auzul telefonului! Dacă avea loc de-ntors, ar fi zdrobit sub picior aparatul obraznic. Un post de televiziune a numărat cîteva zeci de secunde de pauză. Abia după ce s-a asigurat că toţi cei prezenţi s-au aşezat la colţ, în genunchi, pe coji de nucă şi s-au pişat pe ei de frică, Mutul de la Manutanţă a dat din clanţă. Ce? Numai prostii. După care, brusc, a întors spatele tuturor şi s-a cărat. Nici o întrebare. Nici un răspuns. Nici un dialog cu presa la, totuşi, o Conferinţă de Presă! Şi atunci, de ce-o mai fi cărat după el o armată de ziarişti, pe bani publici? Probabil să-i dreseze, adică să-şi bage minţile-n cap şi să închidă telefoanele şi televizoarele, dar şi gura, în faţa lui. E clar că omul e bolnav de nervi. Un politician zdravăn la cap n-ar da un asemenea spectacol jenant. S-ar controla. Ar trece cu vederea, zicîndu-şi că, la astfel de evenimente, cu multă lume de faţă, se mai întîmplă. Dar Klown Iohannis n-a putut să-şi înfrîneze nervii. El a făcut o figură de Idi Amin, sau de Pol Pot, care vrea supunere oarbă şi admiraţie mută. Cînd? În 2015! Unde? În inima Europei Unite!

La toate astea se adaugă şi gafa de proporţii, de a-şi lua după el nevasta, la Bruxelles. Ca ce chestie? Ce a vrut să demonstreze cu asta? Că e familist? Haida-de! De-ar spune Laura Codruţa Kövesi şi Alina Gorghiu cîte ştiu ele despre „onoarea lui de familist” s-ar cutremura Podul Minciunii, din Sibiu. Lumea a rămas ca la dentist, aşteptînd ca şi Angela Merkel să vină cu perechea sa. Dar nemţoaica n-a făcut-o, fiindcă presa germană ar fi măturat podelele Europei cu ea. A făcut-o, însă, încrezutul ăsta provincial, plin de nişte fumuri din ce în ce mai înnecăcioase. Am înţeles că nevastă-sa, Carmen, e o fostă dansatoare, din Cluj: n-ar putea să-l invite la rock-and-roll şi să-l scape puţin pe fereastră?

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 22 martie 2015

 

Atîta timp cît aliaţii şi sponsorii lui Klaus Iohannis, de la PDL, zburdă în libertate

COMENTARII DE LA CITITORI