Nici măcar Hitler n-a îndrăznit…

in Alte știri

 

 

Am să mă refer la o problemă cu adevărat alarmantă, care a plasat România, din nou, pe pagina I a marilor ziare din întreaga lume. Mă refer la acuzaţiile pe care presa din întreaga lume ni le-a adus, zilele acestea, pentru existenţa unui lagăr de tortură pe teritoriul României. Am să spun, răspicat, din capul locului, care este adevărul: da, acest lagăr există, din păcate! Iată o Notă Specială, pe care am primit-o ieri, pe o filieră verificată în timp, de la specialiştii unui Serviciu Secret.

De fapt, e o radiografie, în toată regula, a situaţiei deplorabile în care o mînă de aventurieri şi ,,cozi de topor“ a adus ţara noastră. Nu mai avem nici o demnitate. Am ajuns un fel de leprozerie, sau de poligon de încercare pentru cei care combat terorismul individual folosind terorismul de stat – să-i bată Dumnezeu şi pe unii, şi pe alţii, din partea mea n-au decît să se extermine reciproc, dar să nu transforme ţara noastră, blînda şi paşnica Românie, în teatru de război. Însă, iată cum sună această sinteză, citez:

,,1) Aeroportul Militar Mihail Kogălniceanu (din comuna cu acelaşi nume, jud. Constanţa) este, din 2001, în subordinea directă a ministrului Apărării Naţionale. Deşi aparent se află în administrarea comandamentului trupelor aeriene, prin ordin verbal al fostului ministru, Ioan Mircea Paşcu (PSD), tot ce ţine de decizii strategice trebuie să aibă aprobarea ministrului. Aeroportul militar amintit este, de fapt, prima bază vizată de SUA la vestul Mării Negre, datorită dotării sale, dar şi poziţiei strategice faţă de bazele Rusiei din nordul Mării Negre.

2) Ioan Mircea Paşcu a ajuns în decembrie 2000 ministru al Apărării sprijinit de preşedintele de atunci al Românei, Ion Iliescu, la sugestia şefului Administraţiei Prezidenţiale, generalul Ioan Talpeş, fost director al SIE în mandatul precedent al fostului preşedinte (1992-1996).

3) Ioan Mircea Paşcu, considerat de Serviciile de Informaţii româneşti vector de siguranţă naţională datorită bănuielilor că ar fi agent de influenţă CIA, este monitorizat şi în prezent de structurile contrainformative româneşti.

4) Ginerele său, Omar Tetik, căsătorit cu fiica sa, Sorana, este agent al Serviciilor de Informaţii turceşti, controlate de CIA, iar pînă la venirea la Bucureşti a lucrat la Moscova, la Finansbank. După stagiul de la Moscova, Tetik a avansat ca vicepreşedinte la Finansbank (bancă turcească), fiind trimis la Bucureşti, unde a primit misiunea de a o cuceri pe Sorana Paşcu. Nu întîmplător, Sorana Paşcu lucra chiar la Finansbank. Cum PSD avea o prognoză bună de a se menţine la Putere, ginerele lui Paşcu ar fi rămas principalul sfătuitor al acestuia. În momentul de faţă, nu se ştie dacă acest mariaj va mai dura.

5) Ca şi predecesorul său de la Apărare, Victor Babiuc (PD), Paşcu a muşamalizat toate ilegalităţile din Ministerul Apărării, începînd cu transferurile de terenuri ale Armatei (prejudiciu de 250 milioane de euro) şi terminînd cu concesionările de terenuri pentru construcţia (ilegală) de vile pentru generali şi colonei MApN. Activitatea sa a fost „încununată“ de dubioasa achiziţie a lotului de rachete antiaeriene de tip „HAWK“, date la reformă de armata olandeză, datorită faptului că radiaţiile emise le provoacă militarilor diferite forme de cancer. Afacerea va produce în bugetul României o „gaură neagră“ de peste 1 miliard de euro, fără a aduce beneficii şi periclitînd viaţa soldaţilor români.

6) După 11 septembrie 2001 (data atacurilor asupra SUA ale presupusei reţele Al-Qaeda), preşedintele George W. Bush a autorizat CIA să desfăşoare, în afara teritoriului SUA, aşa-zisele „operaţiuni speciale“, care constau în urmărirea, capturarea sau uciderea persoanelor suspectate a fi terorişti sau care colaborează cu organizaţii presupuse a fi teroriste. Pentru atingerea acestor obiective, CIA este împuternicită să se folosească de orice mijloace, în toată lumea, fapt ce intră în contradicţie cu legislaţiile naţionale ale ţărilor unde operează. În general, aceste operaţiuni nu ajung la cunoştinţa opiniei publice, iar cazurile cînd se deconspiră sînt imediat muşamalizate cu ajutorul autorităţilor şi Serviciilor Secrete naţionale. Unul din aceste ultime cazuri s-a petrecut în aprilie 2005, cînd CIA a răpit un imam (preot musulman) de la Milano şi l-a transportat în Egipt, după care nu s-a mai auzit nimic. De altfel, Egiptul, o dictatură susţinută de SUA, a pus la dispoziţia aliatului său baze, în care prizonierii pot fi torturaţi pînă la moarte pentru a fi obţinute toate informaţiile pe care le deţin. Un alt loc unde CIA deţine prizonieri, în mod ilegal, este baza Guantanamo, din Cuba, care a intrat de mult în atenţia organizaţiilor care luptă pentru drepturile omului. La această bază sînt deţinuţi, fără forme legale (lucru admis de legislaţia SUA dacă faptele se petrec în afara teritoriului federal), cetăţeni din mai multe state: Pakistan, Afganistan, Ţările Arabe şi chiar SUA. Un exemplu de cetăţean deţinut ilegal pe teritoriul unei ţări străine este Mohammad Munaf, principalul martor din aşa-zisa răpire a ziariştilor români la Bagdad. Cum „răpirea din Bagdad“ a fost, de fapt, o acţiune comună a Serviciilor Secrete române şi americane pentru a creşte popularitatea preşedintelui Băsescu, se pare că Munaf este în SUA şi beneficiază de programul federal de protecţie a martorilor, avînd acum o altă identitate.

7) Pentru a micşora şansele mass-media de a primi informaţii despre operaţiunile CIA legate de arestările ilegale, dar mai ales de torturarea prizonierilor, unele ţări est-europene au acceptat să tolereze asemenea practici şi chiar să le camufleze în închisori amplasate, de regulă, în baze militare. Una din aceste baze este, în mod sigur, cea de la Mihail Kogălniceanu, unde, pînă acum, au fost deţinuţi doar 23 de cetăţeni străini, aduşi de avioane americane din Afganistan, Irak şi Liban.

8) La sfîrşitul anului 2004, în SUA a izbucnit un scandal legat de deconspirarea unui agent CIA (delict federal). Ziarele în care au apărut dezvăluirile, respectiv „New York Times“ şi „Washington Post“, au avut de suferit represalii din partea Administraţiei Bush, în sensul că au fost obligate în justiţie să dezvăluie sursele informaţiilor. În contextul în care chiar Congresul american a aprobat restrîngeri temporare ale libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti (măsuri necesare, în opinia Administraţiei Bush, pentru combaterea terorismului), ziarul „Washington Post“ a dezvăluit sursa: şeful de cabinet al vicepreşedintelui american Richard „Dick“ Cheney. Celălalt ziarist (o doamnă) de la „New York Times“ a preferat să facă 3 luni de închisoare în primăvara lui 2005.

9) Se pare că cele două publicaţii, în special „Washington Post“, au primit informaţii clasificate privind acţiunile ilegale ale CIA, respectiv închisorile din Europa de Est: Ucraina, Kosovo, Macedonia, Albania, Bulgaria şi România. Pentru a nu fi supus presiunilor guvernamentale, ziarul „Washington Post“ a mascat informaţiile, apelînd la o organizaţie pentru apărarea drepturilor omului – HUMAN RIGHTS WATCH – care ar fi descoperit faptele, monitorizînd zborurile militare efectuate de SUA din Asia şi Europa.

10) Toate Serviciile Secrete române cunosc situaţia de la Mihail Kogălniceanu, dar nu sînt dispuse să o raporteze, pentru că baza respectivă se află sub jurisdicţia ministrului Apărării, care deţine controlul situaţiei. De altfel, în 20 decembrie 2004, cu ocazia predării-primirii postului, Paşcu i-a predat noului ministru al Apărării, Atanasiu, şi „gestiunea“ CIA.

11) De situaţia de la Mihail Kogălniceanu a fost informat şi primul-ministru Tăriceanu, care are, astfel, un mijloc de şantaj eficient asupra lui Băsescu, în sensul că divulgarea secretului ar arunca în aer Axa Bucureşti-Londra-Washington şi ar închide uşile cancelariilor europene. Deja, în Parlamentul European s-au auzit voci ale unor parlamentari care cer anchetă mai ales pentru noile ţări aspirante, România şi Bulgaria. Se pare că acest scandal este abia la început şi va fi greu de muşamalizat. Doar dacă se va crea o altă criză şi se va distrage atenţia populaţiei şi presei, îndreptînd-o către noul scandal declanşat.

12) Deşi este recunoscut ca un expert al generării scandalurilor politice, pe care s-a clădit întreaga sa carieră, Traian Băsescu ar vrea în acest moment să se împace cu Tăriceanu, chiar lăsînd total deoparte cea mai atractivă promisiune electorală – lupta cu corupţia. El ştie că devenind ostil şi inutil CIA, ar putea avea neplăceri, inclusiv o înlăturare brutală de la Putere, pentru că alţi prieteni politici (în Europa) nu mai are.“ – am încheiat citarea, în întregime, a unei Note Speciale pe care, repet, am primit-o de la un Serviciu Secret. Şi eu nu prea dau greş – amintiţi-vă doar de Scandalul Hamas.

În aceste condiţii, PRM îi cere lui Traian Băsescu ca, în calitatea lui de şef al Statului, dar şi de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, să se prezinte în faţa Parlamentului pentru a da explicaţii referitoare la lagărul în care sînt torturaţi de către americani unii cetăţeni străini. Şi asta din cel puţin trei motive: a) prin Constituţie, tortura este interzisă în România; b) torturînd tot felul de cetăţeni străini, inclusiv lideri religioşi, ţara noastră se expune riscurilor unor atentate, ba chiar şi ale unui posibil război; c) cine ne garantează nouă că în astfel de ,,baze ale morţii“ nu vor fi schingiuiţi şi chiar omorîţi şi cetăţeni români, care nu suportă hegemonia şi politica de diktat a Casei Albe? În orice caz, după aceste dezvăluiri cutremurătoare, George W. Bush nu mai poate pretinde că e creştin, iar cariera lui politică s-a sfîrşit, în mod ruşinos. Ca mîine, Planeta întreagă s-ar putea să-i dea dreptate celebrului sportiv argentinian Diego Maradona, care, zilele trecute, a declarat la un post de Televiziune: ,,Pentru mine, Bush este un asasin!“.

Corneliu Vadim Tudor

Discurs rostit la Conferinţa de Presă a PRM,

4 noiembrie 2005 (difuzat la OTV)

 

COMENTARII DE LA CITITORI