Nicolae Grigorescu

in Mîndri cã sîntem români

Nicolae Grigorescu s-a născut în satul Pitaru, judeţul Dîmboviţa. După moartea tatălui său, s-a mutat în Bucureşti la o mătuşă, unde a intrat ucenic în atelierul pictorului ceh Anton Chladek. A executat icoane şi picturi murale pentru biserici, apoi, la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, a primit o bursă de studiu la Paris. La Paris, a făcut numeroase copii după operele de la Luvru, a frecventat atelierul lui Sebastien Cornu, unde a fost coleg cu Renoir, apoi a făcut parte din grupul pictorilor de la Barbizon, care îşi realizau operele în plain-air. A expus la Salonul de la Paris, a călătorit la Viena, în Italia, Grecia şi Constantinopol, a luat parte la Războiul de Independenţă din 1877-1878 ca pictor de front, a revenit în ţară, unde a deschis mai multe expoziţii la Ateneul Român. În opera lui Grigorescu se simte influenţa pictorilor francezi, dar artistul nu a renunţat niciodată la subiectele autentice din ţara noastră, pe care le-a zugrăvit într-un mod admirabil, exprimîndu-şi dragostea sa faţă de ţăran şi de satul românesc. Dar marele aport al lui Grigorescu la pictura românească este în domeniul peisajului. Nu numai că el pune acest gen, desconsiderat în trecut, în centrul activităţii sale, ci îl şi concepe altfel decît pînă acum. O radicală schimbare a atitudinii faţă de natură are ca urmare transformarea peisajului dintr-un decor convenţional şi lipsit de viaţă, într-un echivalent poetic al motivului în faţa căruia artistul vibreaza sincer. O adevărată monografie a satului românesc, a celui din zona dealurilor, se configurează din scenele cele mai simple: un car cu boi trece un vad, altul vine agale încărcat cu fîn, un ţăran îşi ară ogorul, două fete torc la poartă, un convoi de căruţe vin de la bîlci, un ciobănaş păzeşte turma.

COMENTARII DE LA CITITORI