Nicolae Titulescu, diplomatul român care a uimit o lume întreagă (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Cauzele demiterii
O cauză a fost şi deturnarea spre Spania republicană, în timpul războiului civil spaniol, a unei comenzi de avioane realizată de România la unele uzine franceze. Acest ajutor, trimis de Titulescu Spaniei republicane, l-a indignat pe regele Carol al II-lea. O altă cauză importantă care a dus la demiterea lui este reprezentată de anumite animozităţi personale care existau între Titulescu şi o serie de personalităţi politice româneşti, cum ar fi: Gheorghe Tătărăscu, Mihail Manoilescu, Ion Gigurtu, Constantin Argetoianu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Octavian Goga. Aceştia îl acuzau pe Titulescu de deteriorarea raporturilor României cu Italia, Germania şi Polonia. Titulescu s-a pronunţat pentru semnarea unui tratat de asistenţă mutuală cu Uniunea Sovietică, fiind conştient că, în acest fel, România putea să aibă un grad sporit de securitate în eventualitatea unei apropieri sovieto-germane care, de altfel, se va realiza la 23 august 1939, prin Pactul Ribbentrop – Molotov. El declara că: „apropierea ruso-germană trebuie să ne găseasca ca aliaţi ai U.R.S.S…“. Aşa cum s-a arătat mai sus, la 21 iulie 1936, la Montreux, Titulescu şi Litvinov au parafat Tratatul de asistenţă mutuală între România şi Uniunea Sovietică. Cei doi au hotărît ca tratatul sa fie semnat, în septembrie 1936, cu prilejul începerii lucrărilor Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor. Din cauza apropierii de Uniunea Sovietică, Titulescu a fost acuzat că ar fi comunist. În replică, diplomatul român declara: „Politica noastră faţă de Uniunea Sovietică derivă din necesitatea de a trăi în bună armonie cu un vecin de 170.000.000 de oameni. Nu sînt comunist, n-am împărtăşit niciodată această doctrină. Consider însă că o apropiere pe tărîmul politicii externe cu U.R.S.S., care este aliata aliaţilor noştri Franţa, Cehoslovacia şi Turcia, este cel mai bun mijloc de a permite tratatelor noastre de alianţă existente să-şi dea plina lor eficacitate“.
Titulescu a fost acuzat de faptul că prevederile Articolului 3, din Tratatul de asistenţă mutuală, care urma să fie semnat între Uniunea Sovietica şi România, puteau periclita suveranitatea şi integritatea teritorială a României. În baza acestui artiol, trupele fiecăruia dintre statele semnatare nu puteau să depăşească graniţa dintre România şi Uniunea Sovietică, adică Nistrul, pentru acordarea de ajutor, decît la cererea formală a părţii contractante, care a fost victima unei agresiuni, iar după ce-şi îndeplineau această obligaţie, ele trebuiau ca, la cererea statului care a primit asistenţă, să se retragă imediat pe teritoriul pe care s-au aflat înainte de a-şi executa obligaţiile de ajutor. Nu exista, însă, nici o garanţie că trupele sovietice se vor retrage, peste Nistru, la solicitarea statului român. Aceasta a reprezentat una dintre cauzele majore care au dus la demiterea lui Nicolae Titulescu. O altă cauză semnificativă este reprezentată de compromiterea legăturilor diplomatice româno-italiene, datorită intransigenţei cu care Titulescu a cerut sancţiuni economice pentru Italia, în cadrul Societăţii Naţiunilor, după atacarea Abisiniei. La aceasta se adaugă discursul violent a lui Titulescu împotriva ziariştilor italieni, în şedinţa Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, din iulie 1936, discurs care a îndepărtat definitiv România de Italia.
Jocuri de culise (1)
Criza declanşată la 11 iulie 1936 atinge deznodămîntul la 29 august 1936. Nicolae Titulescu afirma că momentul ales de regele Carol al II-lea pentru a-l demite a fost unul bizar: „s-a pretins că se vedea un plan care ar fi pregătit lovitura din 29 august 1936… Un plan? Sînt foarte slabi cei ce vorbesc astfel. Ar fi fost mult mai simplu de a accepta demisia mea, decît de a-mi reînnoi noile puteri“.

(va urma)
Andreea LupŞor, Francesca Savu, Stan Mircea Flavius, drd. Marius Hriscu

COMENTARII DE LA CITITORI