Noapte bună, România, oriunde te-ai afla!

in Polemici, controverse

Vă amintiţi lupta lui Dragnea, Liviu Dragnea, cu legea off-shore, puseul lui de patriotism sadea, tradus în cuvinte de lemn, prin care apără, cu pumnişorii lui de folclorist, resursele României? Ei bine, acum revine şi spune că nu e chiar aşa, că patriotismul îi face rău la libertate, că viaţa e grea şi că are casă mare şi familie numeroasă de întreţinut. Îl şi văd pe Liviu, Liviu Dragnea, cum în a doua seară, după ieşirea fulminantă din Parlament, a mers spăşit pe la stăpîni, oameni de bine dacă e să ne gîndim că se gîndesc doar la binele lor, şi au început negocierile sub sintagma: putere şi libertate contra resursele ţării, că oricum nu dă de la el.

E deştept tipul. Pare el miliţian, dar se pare că a învăţat de la cei pe care trebuia să-i prindă. Se spune că pentru a prinde un infractor, tu, ca om al legii, trebuie să gîndeşti ca el, să îi anticipezi mişcările, paşii, să fii tot una cu mintea lui. Se pare că lui Dragnea i-a ieşit pasenţa, s-a identificat atît de mult cu infractorii, încît a devenit unul de-al lor.

Prin urmare, legea off-shore va fi cum vor cei care vor exploata. Iată că am devenit total dependenţi de propriile noastre resurse. Dacă înainte depindeam de ruşi, ca şi acum, de altfel, în acest moment depindem doar de noi. Nu le mai plătim ruşilor gazele, ni le plătim pe ale noastre, dar în conturile altora. Păi dacă nici noi nu sîntem deştepţi, atunci cine?

Sîntem condamnaţi, ca naţiune, să fim conduşi de cei mai hoţi, imbecili şi trădători oameni pe care-i puteam găsi pe aceste meleaguri. Şi nimeni nu-i condamnă, pe unii nici măcar mediatic. Dacă, de bine, de rău, Dragnea mai este hulit prin presă şi se dau lovituri puternice de topor la imaginea lui de teleormănean deştept, pe cei de pe partea opusă a eşichierului politic nu-i deranjează nimeni, chiar dacă şi ei sînt cel puţin la fel de hoţi ca ăştialalţi. Mesajul dreptei, mă rog, al celor care cred că susţin dreapta cînd, de fapt, îi susţin pe acei oameni de bine, este că PSD trebuie desfiinţat. Lucru foarte bun, foarte util şi necesar societăţii româneşti.

Măi băieţi, acum 28 de ani, toţi cei de astăzi eraţi membrii unui singur partid – Partidul Comunist Român. Majoritatea, dacă nu chiar toţi. Ce ar fi dacă v-aţi reuni voi, toţi, într-un partid unic, a cărui denumire PCR – Partidul Capitalist Român – să dăinuie peste veacuri deasupra acestei ţări, iar voi cu familiile voastre bogate, cu copiii voştri răsfăţaţi şi învăţaţi de mici să fure, să conduceţi fără nici un fel de problemă acest ţinut numit România, sau cît o să mai rămînă din ea? De ce vă mai complicaţi voi cu termeni ca „democraţie”, „stat naţional”, „stat de drept” etc., cînd de fapt sîntem o simplă COLONIE, iar voi, în realitate, sînteţi doar cozile de topor ale celor care taie bucăţi mari din avuţia acestui neam, în timp ce lasă în urmă doar sărăcie şi ură.

De ce jucaţi voi comedia asta ieftină, cu alegeri şi alte bazaconii, demne de Kafka, cînd, în realitate, sînteţi nişte Pinocchio defecţi, făcuţi din lemn putred, cu nasul flasc, din cauza minciunilor numeroase pe care le debitaţi?! De ce ne prostiţi zilnic că sînteţi ceva, cînd în realitate voi sînteţi nimic?! De ce nu ieşiţi voi, toţi, legaţi de mîini şi de picioare, să ne cîntaţi la ceas de seară, că sînteţi cei care au trădat, cei care au furat, cei care au vîndut tot ce noi, românii, am avut?

Îmi doresc să vină ziua, şi sigur ziua aia va veni, în care toţi cei care au condus ţara asta la dezastru, toţi, fără nici o excepţie, să fie puşi pe această listă, o listă a trădării naţionale, o listă a ruşinii, care să fie expusă în cărţile pe istorie pe prima pagină, ca o prefaţă, şi toţi cei care trec prin băncile şcolii să o citească şi să nu uite că un neam care doarme în papuci, aşa cum românii dorm acum, ajunge să fie furat cu totul, cu tot cu resurse, cu tot cu tradiţie, cu tot cu conştiinţă şi cu tot ce înseamnă viitor.

Noapte bună, România, oriunde te-ai afla! Şi poate, dacă ai să te trezeşti vreodată, te rog să ţii minte că au fost momente în istoria ta în care chiar ai contat. Cînd, însă, de ce şi pentru cine, rămîne să afli tu, Românie, atunci cînd vei ajunge să crezi în tine, şi nu în alţii!

Tano

 

Euforia superficialităţii

COMENTARII DE LA CITITORI