Noaptea pe Sena

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Ce sumbră şi largă tristeţe se-ntinde

Cînd picură ploaia pe ape-n surdină,

Cînd picură ploaia pe apele negre,

Pătate departe cu stropi de lumină…

 

S-aşterne atuncea imensa tristeţe,

Din nopţile toamnei răsfrînte în mare,

Tristeţe ce doarme în inimi cernite,

În vieţi risipite pe-a crimei cărare…

 

Letargic adoarme oraşul în ploaie

Şi turlele-n noapte răsună sonore:

Pierzîndu-şi ecoul pe ape, departe,

Oftează în turnuri tîrziile ore…

 

Se-ascund vagabonzii sub vechile poduri

Şi bolta se umple de zgomote stranii:

Şi mîrîie cîinii ascunşi în unghere

Şi-aleargă, speriaţi de lumină, guzganii…

VICTOR EFTIMIU (Paris, 1909)

COMENTARII DE LA CITITORI