NOTE DE ISTORIE LITERARĂ (IV) – (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Scriitori români longevivi

Aşa după cum există o evidenţă a scriitorilor noştri care au murit în plină tinereţe (în majoritate, din cauza tuberculozei), se poate alcătui şi o listă a scriitorilor care s-au bucurat de o viaţă lungă. Dacă Panait Istrati şi Eugen Ionescu sînt revendicaţi, în egală măsură, şi de literatura română, şi de cea franceză, la fel putem proceda, şi noi, cu italianca Rosa del Conte (care a trăit 104 ani), asimilînd-o şi literaturii române, pentru numeroasele traduceri de scriitori români în limba italiană, dar, mai ales, pentru monumentala lucrare ,,Eminescu, sau despre absolut”. Tot 104 ani a trăit şi Cella Delavrancea, fiica mai mare a lui Barbu Delavrancea, o memorialistă de primă mînă. La începuturile ei de pianistă, a locuit în casa lui Caragiale, de la Berlin, şi l-a cunoscut bine pe dramaturg. Fix 100 de ani a trăit doctorul Şerban Milcoveanu, una dintre ultimele căpetenii legionare şi autorul a numeroase cărţi despre istoria legionarismului, publicate, bineînţeles, în ultimele două decenii. Profira Sadoveanu (94 de ani) a fost una dintre fiicele lui Mihail Sadoveanu. Prozatoare, poetă şi memorialistă, pe nedrept ignorată astăzi, ea ne-a lăsat pagini emoţionante despre gloriosul ei părinte. Alexandru Rosetti, editor şi lingvist de talie europeană, ar fi putut trăi mai mult de 95 de ani, dacă n-ar fi pierit, la această venerabilă vîrstă, într-un accident casnic. A scris enorm, dar opera lui de căpetenie rămîne ,,Istoria Limbii Române”. Alexandru Cazaban (93 de ani) a fost mai ales prozator, pescar şi vînător, nelipsit, în perioada interbelică, din cafenelele bucureştene şi ieşene, localuri în care, dacă nu aveai replică rapidă şi inteligentă, erai un om mort. Dumitru Corbea (92 de ani), poet şi prozator, s-a distins negativ după 1944, cînd a servit proletcultismul, care stabilise graniţe precise între cultura adevărată şi ideologia, nefastă, comunistă. George Păun (90 de ani), poet. L-am cunoscut personal, cînd ne-a oferit un volum cu dedicaţie. Despre Tudor Arghezi (mort la 87 de ani), nu mai putem spune decît că a fost prea mare pentru vremea lui. Şerban Cioculescu (86 de ani), critic literar, academician şi profesor universitar. Ştia totul despre scriitorii noştri de ieri şi de azi, pe care i-a evocat, ani la rînd, la ,,Rotonda scriitorilor”, reuniune lunară, organizată la Muzeul Literaturii Române. Gellu Naum (86 de ani), dramaturg şi eseist, precum şi unul dintre ultimii poeţi suprarealişti de la noi. Constantin Popescu-Cadem (86 de ani) – poet, traducător, critic şi istoric literar. Zoe Dumitrescu-Buşulenga (85 de ani) – critic şi istoric literar, exeget eminescian. O scriitoare umanistă, de mare forţă. Victor Eftimiu (83 de ani). Poet, dramaturg, prozator, director de teatru. Şi el a scris mult, dar, din nefericire, posteritatea i-a reţinut doar puţine producţii. În paginile jurnalului său, Liviu Rebreanu l-a detestat pentru oportunismul de care a dat dovadă. Mozes Gaster (83 de ani), lingvist şi folclorist. L-a preţuit mult pe Eminescu, infirmînd, prin aceasta, calomniile cum că marele poet ar fi fost antisemit. Mircea Horia Simionescu (83 de ani), prozator şi eseist, membru al Grupului ,,Şcoala de la Tîrgovişte”. I.A. Bassarabescu (82 de ani), poet şi prozator. Dan Coridaleu (82 de ani), prozator suprarealist. Dacă Rebreanu a spus despre Mateiu Caragiale, pe care nu-l gusta, că ar fi fost un ţicnit şi că ar fi moştenit de la părintele său toate păcatele, neînţelegîndu-l, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre Coridaleu, căci unul dintre romanele sale, intitulat ,,Mortul vesel. Istoria mişcărilor democratice”, este o scriere suprarealistă în toată splendoarea ei, cu abile efecte de erudiţie, conţinînd un umor subtil, în linia lui Urmuz, şi absurd, pornind de la Kafka şi Daniil Harms. Gala Galaction (82 de ani), prozator, traducător emerit al Bibliei. Preot ortodox. Ion Agârbiceanu (81 de ani) – alt prozator de prin părţile Ardealului. Preot greco-catolic. Gheorghe Asachi (81 de ani). Poet şi prozator, întemeietorul teatrului, presei şi învăţămîntului în Limba Română, în Moldova. În privinţa aceasta, activitatea lui a fost similară cu aceea a lui Eliade Rădulescu, în Muntenia. Eugen Coşeriu (81 de ani), unul dintre marii lingvişti europeni ai veacului trecut. Cunoştea peste 30 de limbi străine. Isac Peltz (81 de ani), prozator evreu. Mihail Sadoveanu (81 de ani). Cel mai mare prozator român. Ne-a lăsat peste 100 de volume, care condensează, într-un limbaj inconfundabil, de sorginte populară, sufletul Poporului Român. Mihail Sorbul (81 de ani), dramaturg şi eseist, cumnatul lui Rebreanu. Ovid S. Crohmălniceanu (79 de ani). Critic literar, ideolog comunist instransigent, care, ca atîţia alţii, spre sfîrşitul vieţii, s-a dezis de toate convingerile comuniste. Mircea Eliade (79 de ani). Ca istoric al religiilor, se înscrie în lunga serie de români ajunşi savanţi celebri în toată lumea. Ca scriitor, a cultivat proza fantastică. Fănuş Neagu (79 de ani), prozator, dramaturg şi ziarist de primă mînă.

 

Alte muşatisme

1) Judecătorul:

– …Deci, în mîna lui a lucit cuţitul. Dar în mîna dvs. ce era?

– Nevasta lui…

 

2) – De ce vaca aceea nu are coarne?

– Pentru că e cal, domniţă.

 

3) – De ce ai furat automobilul?

– Credeam că nu mai are stăpîn, domnule judecător…

– Cum aşa?

– Păi, dacă era parcat în faţa cimitirului…

 

4) – Ce faceţi cu aceşti 3 cai?

– Cărăm cu ei ovăzul, domnule.

– Şi cu ovăzul ce faceţi?

– Îl dăm la cai.

 

5) – Ce meserie ai, mă?!

– Eu sînt şomer, domnule comisar.

– Şi tovarăşul tău cu ce se ocupă?

– E secretarul meu.

 

6) – În acest frigider puteţi păstra mîncarea o lună întreagă, fără să se strice.

– Ei, drăcie, şi eu ce mănînc în timpul ăsta?

 

7) – Într-o oră, am alergat 15 km fără să mă opresc.

– Eu, într-o oră, am alergat 45 de minute.

 

8) – Nevastă-mea mă iubeşte aşa de mult, încît, ca să nu mă uzeze, se culcă cu alţii.

– Eu am cunoscut o văduvă care îşi iubea atît de mult bărbatul, încît, mulţi ani după moartea lui, a continuat să facă copii.

 

9) – Cum vă numiţi?

– Dunăreanu.

– Sînteţi rudă cu fluviul?

– Oarecum. Locuiesc pe malul lui.

 

10) – Paharul tău e gol. Mai vrei unul?

– Ce să fac cu două pahare goale?

 

11) – Cura de slăbire a soţiei tale a dat rezultate?

– Foarte bune. Săptămîna trecută a dispărut cu totul.

 

12) – Ce părere are grafologul despre scrisul tău?

– Susţine că aş fi violent.

– Şi ce-ai făcut?

– I-am dat cu scaunul în cap…

 

13) – Medicul mi-a recomandat băi de soare pentru reumatismul meu.

– Calde, sau reci?

 

14) – Cîinele meu poate să vorbească.

– Ştiu.

– De unde ştii?

– Mi-a spus pisica mea.

 

Fraze

* Nu te grăbi să rîzi de cel care a făcut pasul înapoi şi să-i întorci, cu dispreţ, spatele. Poate că vrea să-şi ia avînt.

* Omenirea are nevoie şi de optimişti, şi de psimişti. Primii au inventat avionul, iar ceilalţi, paraşuta.

* Este cu adevărat bărbat individul care nu uită niciodată ziua de naştere a soţiei, dar nu ştie cîţi ani are.

* Chiar şi cel mai bun dintre oameni are 90% apă.

* Agentul era atît de secret, încît nici soţia nu l-a recunoscut.

* Femeile fidele nu sînt nici blondele, nici brunetele şi nici roşcatele. Sînt cele cărunte.

* Cel mai bun mijloc de a nu mai suferi pentru o femeie care te-a părăsit este să ţi-o închipui pe closet.

* În camera unui hotel se afla un afiş pe care scria: ,,Nu fumaţi în pat. Cenuşa care se va mătura s-ar putea să fie chiar a dvs.”.

* Ultima tăcere i-a adus un doctorat în filozofie.

* Viaţa este o afacere cu sfîrşit mortal.

* Nu dispera dacă o femeie te-a respins. O femeie, cît o fi ea de capricioasă, dispreţuitoare şi iraţională, la un moment dat, se poate răzgîndi.

* Şi dacă tot spun unii că mîncarea-i fudulie şi băutura, temelie, iar alţii, că băutura e sămînţă de vorbă şi că vinul bun nu trebuie încercat, ci dat peste cap într-o clipită, este bine să amintim, deşi n-o fi pe placul multora, că acela care iubeşte băutura la sărăcie se gîndeşte şi că unde intră vinul – iese ruşinea, pentru că, nu-i aşa, vinul nu-l beau boii şi, deci, numai vinul mînă calul, iar ovăzul, căruţa.

(va urma)

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI