NOTE DE ISTORIE LITERARĂ (V)

in Lecturi la lumina ceaiului

Scriitori români, morţi prematur

Istorici literari scrupuloşi au întocmit o listă cu scriitorii noştri, care au murit la vîrste înaintate. Pe primul loc, la egalitate, 104 ani, se situează două venerabile doamne: Cella Delavrancea, fiica dramaturgului Barbu Delavrancea, şi Rosa del Conte. Aceasta din urmă, deşi italiancă, ar putea fi asimilată ca fiind de-a noastră, pentru meritul de a fi scris studii interesante şi de a-i fi tradus, în italiană, pe mulţi scriitori români, în frunte cu Eminescu. Această situaţie o întîlnim, de exemplu, şi la francezi, care i-au asimilat pe Panait Istrati şi Eugen Ionescu, mîndrindu-se cu scrierile lor. Să nu-i omitem pe ruşi, care au procedat la fel cu Antioh Cantemir, fratele savantului.

Aşa stînd lucrurile, pentru simetrie, am putea pune în circulaţie şi o evidenţă a scriitorilor care au murit de tineri. Sintetizînd, l-am lua ca model pe G. Călinescu, pentru a întocmi o altă listă, a ,,tuberculoşilor”, care au dat cel mai mare număr de scriitori morţi de tineri, după cum urmează: Iulia Haşdeu, D. Iacobescu, V. Cîrlova, B. Nemţeanu, B. Amaru, Al. Sahia, P. Cerna, A. Bacalbaşa. Alţii, cum se va vedea, au murit de alte boli, sau de moarte violentă.

Pe locul întîi am putea să o plasăm pe Iulia Haşdeu, poetă, eseistă şi traducătoare, înzestrata fiică a savantului B.P. Haşdeu, moartă la doar 19 ani. Urmează, la mică distanţă, poetul Dumitru Iacobescu (21 de ani). Tot la 21 de ani a murit şi poetul Nicolae Labiş – ,,buzduganul generaţiei sale”, cum l-a numit criticul Eugen Simion -, dar nu răpus de ftizie, ci călcat de tramvai. După unii, se pare că N. Labiş ar fi fost asasinat din motive… politice, dar lucrurile au rămas nelămurite pînă-n ziua de azi. Dacă nu s-ar fi prăpădit la 22 de ani, tîrgovişteanul Vasile Cârlova, nepotul lui Heliade Rădulescu, bine pilotat, ar fi ajuns, cu siguranţă, un mare poet. Pe cînd aşa, cu doar 5 poezii publicate, el a rămas doar o promisiune neonorată. Tot la aceeaşi vîrstă s-a stins şi poetul simbolist Barbu Nemţeanu. Cu Mihai Săulescu (mort la 28 de ani), situaţia se schimbă. Fiu de ofiţer, pe la vîrsta de 16 ani este cuprins de un puternic elan patriotic şi se înrolează în Războiul Balcanic, din 1913. Cu greu părinţii îl aduc acasă, ca nevîrstnic. Dar nu mai pot face nimic atunci cînd izbucneşte războiul din 1916, şi M. Săulescu se înrolează, a doua oară. Este văzut într-o ultimă vizită la ,,Capşa”, echipat de front şi clamînd exaltat: ,,Fraţilor, mă duc să-mi beau cafeaua pe crestele Carpaţilor!”. Moare într-o luptă, la Predeal, lovit de un glonte, în frunte. Deşi are o statuie pe marginea şoselei, nu i se cunoaşte locul îngropării. Tot la 29 de ani a murit un alt poet, Bogdan Amaru. La aceeaşi vîrstă a pierit şi prozatorul modernist Marcel Blecher, după o lungă şi nemeritată suferinţă, provocată de o tuberculoză a oaselor, care îl adusese în situaţia cumplită de a locui într-un fel de sarcofag din ghips. Poetul basarabean Alexei Mateevici a ajuns pe front, în primul război mondial, ca ofiţer-preot ortodox. S-a stins de holeră, în mijlocul soldaţilor săi. Cea mai cunoscută poezie a lui Alexei Mateevici rămîne ,,Limba noastră”. Cine o mai ţine minte? ,,Limba noastră e-o comoară/ În adîncuri înfundată,/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată…”. Poetul şi prozatorul socialist Alexandru Sahia încheie lista scriitorilor noştri mai importanţi, morţi la vîrsta de 29 de ani. O vreme, el a figurat în manualul de Limba Română (gimnaziu) cu nuvelele ,,Uzina vie” şi ,,Revoltă în port”, dar a fost eliminat, pe motiv că ar fi fost şi scriitor comunist, şi unul minor. Contrar bănuielilor, scriitorul teleormănean Alexandru Depărăţeanu a murit la 31 de ani, dar nu de o boală de piept, ci de încurcătură de maţe. De la el ne-a rămas şi poezia ,,Vara la ţară”, pe care G. Topîrceanu a parodiat-o, motiv, pentru unii, să încurce lucrurile, atribuind unuia poezia celuilalt. Iată originalul: ,,Locuinţa mea de vară/ E la ţară./ Acolo eu voi să mor/ Ca un fluture pe floare,/ Beat de soare,/ De parfum şi de amor…”. Şi să vedem şi parodia: ,,Locuinţa mea de vară/ E la ţară./ Acolo era să mor/ De urît şi de-ntristare,/ Beat de soare/ Şi pîrlit îngrozitor”. Şi poetul Panait Cerna, o vreme, secretarul lui Caragiale, la Berlin, şi meditatorul copiilor acestuia, a murit de tuberculoză la 31 de ani, după ce tocmai îşi luase doctoratul în filozofie. Să nu-l uităm nici pe Anton Bacalbaşa – cel cu vederi de stînga şi prieten cu acelaşi Caragiale -, mort la 34 de ani. El este autorul celebrului personaj Moş Teacă. Prozatorul Anton Holban, nepotul lui Eugen Lovinescu, a murit la 35 de ani, dintr-o banală apendicită, urmată de complicaţii. Cînd s-a internat în spital, a presimţit că va muri. Ardeleanul Şt. O. Iosif, autorul poeziei ,,La arme!” (supranumită de Călinescu ,,Marseilleza” noastră), a trăit doar 38 de ani, după ce suferise cumplit, pentru că prietenul său, poetul Dimitrie Anghel, pe care îl primise în casă, i-a luat nevasta, pe frumoasa Natalia Negru. Tot la 38 de ani a murit şi dramaturgul şi prozatorul Mihail Sebastian, călcat de un camion chiar în faţa Bisericii Sf. Nicolae, de pe Bd. Regina Maria, din Bucureşti. Nu putem încheia lista cu scriitorii care au pierit de tineri, fără să-i amintim pe Mihai Eminescu şi Veronica Micle, ambii trăindu-şi vieţile între aceiaşi ani (1850-1889). Despre Eminescu, cei mai muţi spun că ar fi murit cu minţile rătăcite, iar alţii, că ar fi fost otrăvit cu mercur, la ordinul masoneriei, pe motiv că, prin articolele sale, s-ar fi opus urzelilor politice ale vremii. Dar Veronica Micle, în mod cert, s-a sinucis, din amor, la Mînăstirea Văratic, unde a şi fost înmormîntată. La aceeaşi vîrstă a murit şi poeta Magda Isanos, după ce, toată scurta ei viaţă, se chinuise de poliomelită.

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI