NU-I PACE SUB MĂSLINI…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Motto: „Şi nu iaste o altă ţară mai nefericită ca Ţara Românească, unde nu se isprăveşte bine o nenorocire că alta se ridică“… (citat din memorie)

LETOPISEŢUL CANTACUZIN

 

Acesta e semnul de foc sub care stă ţara noastră: valuri de nenorociri. Războaie, molime, cutremure, inundaţii, incendii, năvăliri străine, crime de tot felul. Ce destin ciudat! Fiecare generaţie de români parcă o ia de la capăt. Simultan, românul e Sisif, dar şi Ciobanul Mioriţei, şi Meşterul Manole, şi Hamlet, şi Regele Lear, şi Horea. Tras pe Roata Istoriei.

Mă gîndesc la toate acestea la scurt timp după ce am auzit că a fost redeschis – printr-o Decizie CEDO – Dosarul Mineriadei din iunie 1990. Aşadar, după 25 de ani. Totul mi se pare cusut cu aţă albă. Asta era problema Justiţiei, într-o ţară în care, tot de 25 de ani, sînt peste 5.000 de crime cu autori necunoscuţi? Pe astea cînd le investigaţi şi le lămuriţi, fraţilor? Personal, n-am fost amestecat, în nici un fel, în acele evenimente. Eram prea ocupat cu naşterea revistei „România Mare“ – al cărei prim număr apăruse la 8 iunie 1990. Nu mi-au plăcut violenţele minerilor – pe care le poate vedea oricine, în imaginile de arhivă – dar nu mi-a plăcut nici teroarea din Piaţa Universităţii, care a degenerat în actele de vandalism din 13 iunie. De cînd e lumea, violenţa naşte violenţă. Haideţi să judecăm imparţial. Aici nu e vorba de simpatia faţă de o categorie sau alta, în sensul „Cu cine ţii?“ – „Cu studenţii, sau cu minerii?“. Nu ţin cu nimeni. Ţin cu ţara asta necăjită, în care o mînă de venetici îi asmute pe unii români împotriva altora. Sigur că Ion Iliescu e vinovat. Dar, în aceeaşi măsură, au fost vinovaţi şi Corneliu Coposu, şi Ion Raţiu. Primul trăieşte. Ceilalţi sînt morţi. În aceeaşi măsură ar trebui anchetate şi evenimentele din decembrie 1989, dar nu numai uciderea celor peste 1.000 de tineri, ci şi asasinarea soţilor Ceauşescu. Ce, ne facem că nu ştim de amestecul străin? Adică de ruşi, americani, unguri? Pe ăştia de ce nu-i vede Curtea Europeană a Drepturilor Omului? Îi dă mîna cuiva să-i cheme şi pe ei la Tribunal? Dacă aş gîndi obtuz şi răzbunător, ar trebui să aplaud pedeapsa pe care i-o dă Dumnezeu lui Ion Iliescu. El a „ucis“ doi şefi de Stat: în decembrie 1989 pe Ceauşescu şi în decembrie 2000 pe mine, atunci cînd el şi grupul de crimă organizată al PDSR şi al Serviciilor Secrete mi-au furat, pe faţă, funcţia de preşedinte al României. Da, aşa lucrează Dumnezeu: cînd te bate mai tîrziu, te bate mai rău. Dar ce inimă aş avea eu să mă bucur de punerea la zid a unui bătrîn de 85 de ani? Aş mai fi, oare, creştinul practicant care mă consider?

Nu, categoric nu. (Apropo, frauda aceea colosală, din decembrie 2000, cînd are de gînd să o ia la bani mărunţi DNA?) În copilăria mea, rula pe ecranele Capitalei un film italian de un real dramatism: „Nu-i pace sub măslini“. Pe noi, cei mici, ne şoca titlul: de ce sub măslini şi nu sub alţi pomi, cum ar fi gutui, nuci, duzi, caişi, cireşi? Tîrziu, cînd am aprofundat studiul Bibliei, am înţeles rolul esenţial pe care acest arbore longeviv l-a jucat în Antichitate: de crengile unui măslin şi-a prins pletele fiul răzvrătit al Regelui David, Absalom, soldaţii tăindu-i capul; pe Muntele Măslinilor ni Se arată Isus Christos în toată splendoarea Lui ş.a.m.d. În 1995, am efectuat o vizită senatorială la Madrid. După ce s-a întîlnit cu Regele Juan Carlos, delegaţia noastră a fost condusă de gazde într-un loc istoric: Vale de los caidos – Valea celor căzuţi. Acolo erau înmormîntaţi şi republicanii, şi fasciştii din Războiul Civil (1936-1939). Între ei, într-un mausoleu, generalissimul Franco. Duşmani în timpul vieţii, ei s-au împăcat în moarte. Aceasta e adevărata înţelepciune. Fireşte, dacă vrem să trăim ca oamenii şi să nu ne măcelărim la nesfîrşit. Eu, unul, n-aş mai dezgropa morţii. Nici pe ai noştri, nici pe ai lumii. Cui i-ar folosi? Evident, acelora care încearcă să trăiască din osuarul sau cenuşa lor. Să le exploateze, să stoarcă profituri. Dar ei nu sînt creştini. Mîntuitorul Isus Christos ne dă o altă învăţătură „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. Şi ne mai spune ceva: „Să ridice primul piatra cel fără de păcat“.

În concluzie, lăsaţi-i în pace pe Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Stănculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma. Războiul româno-român trebuie să ia sfîrşit. Există o prescripţie morală mai puternică decît cea juridică. Vrea Justiţia să-şi facă datoria, cu adevărat? Atunci să ia PETROMUL înapoi. Şi SIDEX. Şi FLOTA. Şi alte bijuterii ale economiei naţionale, care au fost vîndute străinilor, aşa încît au ajuns românii muritori de foame. Şi încă un sfat: nu-i mai satanizaţi pe mineri, voi, care trăiţi din tot felul de şmecherii şi pomeni. S-ar putea ca salvarea acestei ţări să vină tot de la ei.

CORNELIU VADIM TUDOR

9 martie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI