Nu mai sîntem nimic ca ţară

in Tabletă de scriitor

Să nu ne mai mire nimic în ţara asta, pentru că toate au luat-o razna, iar politicienii noştri aruncă în spaţiul public minciuni din cele mai gogonate, cum că românii duc o viaţă minunată şi trăiesc în belşug. De aici porneşte bulgărele de zăpadă de nu-l mai poate opri nimeni. De fapt, nici nu are cine s-o facă, întrucît doar ei, politicienii, taie şi spînzură şi-şi dau mîna la nevoie. Vedem zilnic cum tot mai mulţi din rîndul celor corupţi sînt luaţi cu dubele şi duşi la anchetă, dar, după o vreme, se fac scăpaţi, de nu le mai dai de urmă… Omul de rînd este nevoit să le suporte, din venitul lui, salariile, diurnele, chefurile şi alte cheltuieli care ţin de întreţinerea unui demnitar, pentru că, orice am zice, statul, în viclenia lui, nu vrea de la acesta decît plata taxelor şi impozitelor. După aceea, facă Dumnezeu ce-o vrea cu el… Românii, în ciuda vorbelor menite să dezinformeze, cum că aşa sînt directivele, cunosc foarte bine care e adevărul. Bucuria vieţii lor vine de la rugăciune. Dar, la ce e bună ea, cîtă vreme oamenii se culcă înfometaţi şi se trezesc dimineaţa năuci de cap, neştiind încotro să o apuce în căutarea unui loc de muncă, pentru a cîştiga un ban cinstit? De ce oare trebuie să li se întîmple asta semenilor noştri, despre care se spune că trăiesc într-o lume a civilizaţiei şi a bunăstării? Cîtă demagogie, şi cîtă nedreptate, doar pentru ca unora să le meargă bine, chiar foarte bine, iar altora, rău, din ce în ce mai rău.
Jalea din ţara asta este cauzată de cei care au prea mulţi bani şi care, amăgind electoratul, caută să se perpetueze în structurile puterii (unii nici nu mai ştiu la al cîtelea mandat se află). Şi dacă li s-au adus reproşuri pentru pensiile nesimţite de care beneficiază, printr-o lege pe care şi-au votat-o în unanimitate, cu amîndouă mîinile, au găsit repede scuza că poporul i-a ales pentru calităţile lor, de slujitori devotaţi ai neamului nostru.
Doamne, ce vorbe meschine, de parcă noi am fi venit de pe altă planetă şi nu am şti cum se trag sforile la alegeri. Ei între ei se numesc în funcţii şi-şi împart ciolanul potrivit locului pe care îl ocupă în angrenajul puterii, fără să ţină scamă de votul alegătorului. Lumea lor să fie mulţumită – în rest, Dumnezeu cu mila! Uite aşa am ajuns să ne urîm unii pe alţii, iar de vină ar fi tot Ceauşescu… Cîtă neruşinare ca, după un sfert de veac de cînd acesta nu mai este, politicienii să-l scoată tot pe el vinovat, sau, în incompetenţa lor, să găsească mereu cîte un ţap ispăşitor… Dar, să nu ne mai mirăm, aşa sînt ei: pregătiţi, întotdeauna, să arunce pisica în ograda altcuiva, fără să privească măcar o clipă înspre propriile lor persoane. Toate acestea se întîmplă pentru că ne lăsăm prea uşor păcăliţi şi manipulaţi, consolîndu-ne că… aşa e în politică, şi cel ce nu minte nu e bun să facă legi pentru ţară. Cine ignoră realitatea înseamnă că degeaba se laudă că trăieşte aici, pe tărîmul de la gurile Dunării, unde nu se mai găseşte nici peşte, nici apă, şi unde nici codri nu mai sînt, ci doar vilele şi palatele rezidenţiale ale unor îmbuibaţi, despre care Naţiunea Română nici n-a auzit vreodată.

ION MACHIDON,
preşedintele cenaclului „Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI