Nu vă bateţi joc de Vadim!

in Alte știri

 

Motto: „Nu sînt supărat că m-ai minţit, sînt supărat că de acum încolo nu te pot crede”. (Nietzsche)

 

Politica nu a fost pasiunea lui Vadim. Ceea ce a declarat, în repetate rînduri, despre gîndurile şi preocupările lui care sînt îndreptate prioritar către cărţile pe care le are de terminat, ei bine, totul era real. Pentru Vadim, creaţia culturală a fost avatarul sufletului său. Politica a abordat-o ca pe o obligaţie morală a unui patriot autentic, o datorie pe care a considerat că o are faţă de ţară, faţă de români. Totuşi, Vadim a reuşit să creeze un partid în oarecare măsură după spiritul său, un partid în care oamenii de cultură au avut o importanţă majoră şi s-au bucurat de un respect fără egal în politica post-decembristă. Moştenirea lui Vadim este opera sa culturală, în care, la loc de cinste, se află şi atitudinile sale politice, exprimate prin magnifice discursuri, dar şi un partid în care cultura, creaţia, urmau să fie un criteriu de selecţie a reprezentanţilor formaţiunii politice. Revenind la ideea că politica nu a fost primul gînd al Tribunului, nu greşesc dacă spun că, de multe ori, partidul i-a adus multe clipe de supărare. Problemele legate de ipocrizia specifică mediului politic, de trădări, dar mai ales cele legate de probleme financiare şi organizatorice. Cele din urmă, organizatorice, l-au supărat teribil pe Tribun, pentru că aici apăreau pretenţiile şi orgoliile unor personaje pe care Vadim nu le preţuia în mod deosebit, ca să mă exprim eufemistic. Erau cei care nu au înţeles nici şansa care le fusese oferită, nici modul de gîndire al Tribunului, cu totul altfel decît al celorlalte partide româneşti, în care parvenitismul, corupţia, structura mafiotă reprezintă criteriile de selecţie. PRM nu era aşa, iar tentativele diverselor personaje locale, îmbogăţite cum-necum, se loveau de dorinţa lui Vadim de a se înconjura, la nivel parlamentar, dar şi în conducerea centrală, de oameni cu caracteristici intelectuale remarcabile.

PRM creat de Vadim, cel care a fost bine receptat de români, a fost un partid cu conţinut, un conţinut susţinut de oameni de valoare, nu de naţionalism de paradă, compromis de negocieri mărunte cu „puternici“ de prin judeţe. Clamarea naţionalismului, fără susţinerea unor oameni demni prin merite intelectuale să expună asemenea idei, este egal cu zero. Sau, mă rog, cu 2%, ceea ce tot zero este.

Am auzit spunîndu-se că Vadim „a făcut oameni“ din cei introduşi în Parlament. Fundamental greşit! Vadim a făcut un mare partid, prin valoarea celor care i-au fost alături în Parlament, valoare cîştigată în timp, prin opera artistică, publicistică, profesională. Sigur, în marele PRM au fost şi oameni de afaceri, dar aceştia nu au dominat şi nu au impus legea, aşa cum se întîmplă în alte partide; iar personal nu îmi aduc aminte ca oamenii de afaceri aleşi parlamentari PRM să fi fost din categoria inculţilor parveniţi prin îmbogăţire. Şi atunci, ca şi acum, a existat tentaţia unora care au făcut ceva bani cu vreun negoţ de pripas să creadă că au înţeles cum se conduce lumea – dar asemenea personaje erau puse imediat la locul lor de Vadim; pînă la urmă, înţelegeau fie că mai aveau multe de făcut pînă să se apropie de Vadim, fie că locul lor era în găştile celorlalte partide, nu în PRM! În momentul de faţă, există atît pericolul încercării de a „salva“ PRM, prin găsirea unor căi nefireşti, gîndite de personaje care nu au avut o legătură reală cu marele PRM; există tentaţia de a supravieţui a unor lideri locali, prin compromisuri cu mafioţii care conduc judeţele, sau primăriile; absurd, dar există tentaţia de a-i reproşa lui Vadim – şi, implicit, strategiei sale politice – o anumită lipsă de realism; în fine, există şi aberanta dorinţă a unor personaje minore de a se declara dornice de a duce mai departe opera politică a lui Vadim – în condiţiile în care legătura cu acesta nu a fost nicicum una de factura pe care Vadim să fi pus preţ, anume cea intelectuală. Pentru oricare dintre aceste „tentaţii“, Vadim ar fi avut un singur răspuns – excluderea! Se spune cam aşa – cine a fost odată în PRM va rămîne întotdeauna cu sufletul în PRM. Aşa este, cu precizarea că zicala se referă la adevăratul PRM, nu la unul epigonic, cu o poleială stridentă naţionalistă, în rest, preluat de personaje nedemne de moştenirea Tribunului. Iar mesajul meu este simplu – înainte de a vă arunca în tentative ridicole, voi, cei care spuneţi că sînteţi peremişti, opriţi-vă, uitaţi-vă mai întîi în oglinda minţii, a bunului-simţ şi a conştiinţei! Nu-i faceţi pe peremişti, cu sau fără carnet, să nu mai simtă nimic pentru PRM-ul de după… De fapt, nu vă bateţi joc de Vadim!

DragoŞ Dumitriu

COMENTARII DE LA CITITORI