Nu va fi un vot pentru președinte, ci un vot contra României

in Editorial

Motto: ,,O să beau ceva tare, o să fumez o narghilea și o să contemplu sfîrșitul României”. BOGDAN ALEXANDRU DUCA

Să recapitulăm oferta cu care ne… confruntăm: Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu, Kelemen Hunor, Cătălin Ivan, Ramona Ioana Bruynseels, Alexandru Cumpănașu. Apoi, să ne imaginăm că ne întreabă o persoană apropiată: cu cine ar fi bine să votez? Evident, sînteți pus într-o mare încurcătură – pentru că înșiruirea aceasta de nume e pur și simplu o bătaie de joc. Nu-i vorbă, și lista inițială, înainte de proba semnăturilor, era tot o bătaie de joc. Poate cu excepția lui Liviu Pleșoianu – care și-a bătut joc singur de alegeri și de el însuși. Așa cum am menționat în editorialul trecut – și cum a scris ulterior și avocatul Dan Chitic –, Pleșoianu a vrut… nu se știe ce, dar a rupt legătura cu toți cei care doreau să-l ajute, care credeau că în jurul său se poate construi ulterior o mișcare național suveranistă! False speranțe…

De fapt, cea mai mare lovitură o primește chiar urgisita tendință politică națională – și exact cînd trebuia mai puțin să se întîmple asta! Exact cînd deznaționalizarea atinge nivele record, exact cînd sintagma ,,colonia România” nu mai e pronunțată cu uimire și revoltă, ci cu resemnarea unui dat inexorabil. Exact cînd ne sînt luate pe gratis resursele naturale, cînd limba română este uitată, cînd moralitatea este pervertită în ultimul hal, cînd Biserica Neamului e dărîmată din locul cel mai important – sufletul românului! Pentru că românul este transformat într-un consumator fără școală, un cheltuitor supus oricăror îndemnuri… ce să mai… mă opresc aici, pentru că mă doare prea tare ceea ce scriu!

Cred în ideea de Națiune, cu valențele sale istorice și culturale, cu principiile care au fondat-o: libertate, suveranitate, demnitate! Cred în moștenirea pe care ne-au lăsat-o marii oameni care și-au dedicat viața pentru ca populația să devină o Națiune! O Națiune are suflet și conștiință, o populație este doar subiect pentru statistici – ceea ce vedem și acum: de la falsele cifre ale votanților, mai mulți decît trăitorii, pînă la mulțumirea cu cale UE și NATO. O Națiune creează – o populație consumă. România mea, de fapt, România lui Nicolae Ceaușescu, era creatoare – mereu se ridicau fabrici, cartiere, orașe, dar și opere ale culturii; acum avem ,,cea mai mare creștere din Uniunea Europeană”… pe bază de consum! E bine, zic economiștii, cei care uită că scopul muncii unei societăți nu este bilanțul sec și înșelător – ci omul! Ce ați făcut cu omul?

Ce s-a ales de ,,Omul de tip nou”, prin care trebuia să evolueze și societatea noastră, și lumea… ei bine, omul acela a fost înlocuit cu ,,target”-ul vînzătorilor tuturor tîmpeniilor și minciunilor! Televiziunile și celelalte instrumente de manipulare în massă au ,,target 16-49”, de exemplu. Adică spectatorii între 16 și și 49 de ani. Așa văd oamenii, ca ,,segment de vîrstă” potrivit să-i vîndă ceva!

,,Comunismul e o utopie”, ,,omul de tip nou era o prostie” – așa țipă toți manipulatorii, dar și din ce în ce mai mulți imbecili cărora li s-a băgat în cap că ,,gîndesc realist”, nu „utopic”! Sigur, războaiele declanșate pentru bani și putere sînt realism, nu utopie, dar imbecilizații spun că e ,,apărare”, că e ,,firesc”, că e ,,civilizare” sau ,,democratizare”, ba chiar cei aduși la limita imbecilității absolute spun că războiul e ceva necesar! Că trebuie din cînd în cînd un război, ca să ,,detensioneze”, să ,,reașeze lucrurile în matca firească”…

Și da, candidații la prima funcție în stat sînt exponenți ai acestui mod de gîndire! Toți, fără excepție! Mai rău – ei sînt garanția că imbecilizarea României se va produce total și că Națiunea, visul marilor români, de la Nicolae Bălcescu la Nicolae Ceaușescu, se va pierde într-un somn cu vise… controlate. Apropo – ați mai auzit ceva de opera lui Bălcescu, cu excepția discuțiilor despre activitatea sa masonică? Da, nu există candidat care să iasă din făgașul acesta, pentru că nu e niciunul care să spună STOP – să stăm și să ne gîndim la ce facem, să oprim această cursă nebună a lui ,,să trăim bine”, sloganul unui turnător pervers și minciuna cu care ne subjugă cei ce ne fac… să nu mai trăim, de fapt!

,,Sîntem un popor vegetal”, scria, pe vremurile socialismului naționalist, Ana Blandiana – și lumea spunea: vai, ce curaj! Ce mai spune Ana Blandiana azi? Nimic! Mai are cineva curaj să spună că sîntem altceva decît un popor ,,vegetal”? Da, dar e imediat… pierdut prin… desișul vegetației! Cazul Pleșoianu e elocvent! S-a dat un ordin de undeva, iar în momentele-cheie, cei care l-au susținut au tăcut… brusc! Un cunoscut – și altfel curajos! – realizator TV spunea seară de seară: ,,Am votat cu Liviu Pleșoianu și mă felicit pentru asta!”. Apoi, de la finele lui iulie, a tăcut brusc… dar total! Păi dacă respectivul a tăcut, ce pretenții să mai am de la ceilalți?…

Sigur, vina principală îi aparține lui Pleșoianu, pentru că el trebuia să meargă pînă la capăt! Trebuia să demisioneze din PSD, așa cum promisese, și să colaboreze cu cei care duceau aceeași bătălie pentru salvarea României! În schimb, prin nereușita lui a adîncit în vetust și derizoriu mișcarea națională! Ce va face mai departe acest politician? Rămîne de văzut – dar are de recuperat… multă încredere.

Să vedem alte personaje din listă. Intrat pe penultima sută de metri, Alexandru Cumpănașu este un alt factor care a contribuit la nereușita lui Pleșoianu – prin modul ,,antisistem” de manifestare. Dar e o manifestare care… nu prea inspiră încredere multora, pentru că vine de la un oportunist get-beget, care a schimbat brusc taberele! Sigur, ceea ce face el în ultima vreme e lăudabil, pentru că fără demersurile sale vehemente și îndreptățite mizeria colosală – cu implicare a străinătății! – ar fi rămas ascunsă, ca pînă acum! Ca fapt divers, o parte din mizerie a fost scoasă la iveală încă din 2012 – de presă și de DIICOT, dar ,,treaba” de acolo a continuat!… Cumpănașu are și o platformă interesantă, social-justițiară, necesară omului de rînd – bătălia cu bandele mafiote, ,,clanurile” de derbedei și, iată, de criminali.

Desigur, cel mai mare pericol de pe listă îl reprezintă doi dintre cei cu mari șanse de reușită: Klaus Iohannis și Dan Barna, ambii, exponenți ai deznaționalizării rapide, explozive! Ascultați-le vorba – româna lor e o monstruozitate, ascultați-le îndemnurile – sînt o și mai mare monstruozitate! Ca niște ,,imami” ai străinătății, ei nu au decît un îndemn: supunerea în fața Occidentului și SUA! Aceia știu cel mai bine, aceia ,,au zis”, ,,comisiile” lor au stabilit, ,,secretarul” X sau Y a anunțat – iar România trebuie să se supună total! Numai asta le iese din gură! Care a fost acuzația cea mai gravă la adresa PSD? Că vor să se rupă de Europa și de SUA! Proba? Dragnea a îndrăznit să dea o lege a resurselor care nu le plăcea lor, „strategicilor”! Iohannis și Barna au militat deschis contra Referendumului pentru Familie, grupările lor susțin mutilarea morală impusă de euro-atlantici! Deci, da, cei doi sînt adevărate pericole – pentru că duc prăbușirea spiritului dincolo de limita reversibilului! Și așa, alegerea complet nefericită a lui Iohannis este un dezastru greu reparabil, dar un al doilea mandat… mi-e teamă că va fi sfîrșitul nostru, ca națiune.

Am spus-o în repetate rînduri, Viorica Dăncilă mi-a plăcut – și o vedeam ca pe un președinte necesar, pentru că e un om al dialogului și al bunului-simț nativ, nu dobîndit din necesități politice. Dar susținerea această deschisă era valabilă pe vremea cînd Liviu Dragnea orienta PSD într-o direcție național suveranistă! Acum, Dragnea e nu doar încarcerat, ci chiar îndepărtat din memoria activă a PSD, precum vechii romani ștergeau efigiile celor condamnați la uitare… Poate că Viorica Dăncilă face ceea ce i se impune de către ,,alții”, dar… face! Și ce face ea acum pare a fi periculos, adică se supune celor ce vor să impună total statutul de colonie! Ce-i drept, la Viorica mai există o urmă de speranță! De exemplu, eu nu pot uita admirabilele sale discursuri din Parlamentul European, cînd a apărat România cum nimeni nu o mai făcuse. Eu chiar sper că Viorica Dăncilă are resurse să revină – sau cel puțin să întîrzie acest proces de deznaționalizare. Și cred sincer că simte românește. De aceea, dacă mă voi duce să votez, o voi vota fără ezitare!

Chestiunea e că, în scurta perioadă rămasă, Viorica Dăncilă trebuie să mă convingă că… mai licărește o speranță. Bunăoară, să nu vină cu înțelegeri înrobitoare din SUA; să nu accepte modificarea legii resurselor; să nu cedeze în chestiunile legate de Justiție și să nu primească ,,liste” prin Birchall sau direct; să termine cu aberații precum ,,pușcăria datornicilor” lansată de Teodorovici… Poate să facă asta? Votez! Nu poate? Atunci mă retrag – și recomand tuturor să nu se murdărească pe mîini votînd anul acesta, pentru că ar vota contra României.

Și poate că da, acesta este și sensul votului de anul acesta la președinție: un vot contra României. Revin – din păcate, da, șansele cele mai mari sînt să votăm contra României.

P.S. – Nu am vorbit de ceilalți candidați, pentru că ei nu contează, indiferent de nume. Și da, majoritatea au luat din șansele lui Pleșoianu – prototipul candidatului ,,antisistem” – poate că acesta a fost și rostul candidaturii lor, dar vina principală i-a aparținut tot acestui tînăr, care nu a înțeles că unirea face puterea.

DRAGOȘ DUMITRIU

Păreri și opinii