Nu vrem autonomii teritoriale!

in Alte știri

Cum nu iese fum, dacă nu faci foc, iată că focul a apărut. Este vorba de cele întîmplate în faţa Primăriei Municipiului Sfîntu Gheorghe, în ziua în care se sărbătoreau 71 de ani de la eliberarea oraşului de sub ocupaţia hitleristo-horthystă. Ne referim la faptul că primarul – maghiar, desigur – a refuzat să arboreze drapelul naţional pe turla Primăriei. Concret, Tricolorul de la ceremonia militară şi religioasă menită să marcheze evenimentul a fost luat de un veteran de război prezent la aceste manifestări, cu intenţia de a-l arbora pe acoperişul Primăriei. Numai că edilul oraşului s-a opus, oferind, ulterior, argumentul ilar (ca pentru proşti) că instalarea drapelului ar ,,deranja” un paratrăznet. Întîmplarea aceasta ne-a făcut să ne întrebăm: în situaţia în care s-ar aproba înfiinţarea de autonomii teritoriale  – în cazul de faţă a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, alcătuit din 3 judeţe -, ar mai exista Tricolorul românesc? Se ştie că, acolo, în perioada ocupaţiei horthyste, s-au comis asasinate în massă şi alte crime cutremurătoare. Şi asta s-a întîmplat inclusiv în Ungaria, unde evreii erau strînşi, cu neveste şi copii, şi trimişi în lagărul morţii, de la Auschwitz. Ideea autonomiilor teritoriale, a regionalizărilor, aparţine Uniunii Europene. Deşi, pînă acum, forul comunitar a respins regionalizările pe criterii etnice, împiedicînd, pe această cale, şi formarea unei regiuni secuieşti. Şi cu toate că şovinii maghiari afirmă că, după regionalizare, ei vor fi alţii. Probabil, cam tot aşa cum co-preşedinta noului PNL susţinea, într-o emisiune TV, că oamenii din PDL, după unificarea cu liberalii, vor fi alţii. Iar cît de „alţii” sînt ei, s-a văzut deja.

Prin regionalizări se urmăreşte, de fapt, desfiinţarea treptată a ideii de naţiune, conducerea unei regiuni sau a alteia putîndu-şi declara oricînd independenţa totală faţă de Patria din care a făcut parte. Or noi, ca, de altfel, oricare altă ţară, avem regiuni: Muntenia, Oltenia, Banatul, Crişana, Ardealul, Maramureş, Bucovina, Moldova, Dobrogea. Ne lipsesc, sperăm că deocamdată, Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi o parte din Dobrogea – Cadrilaterul. Doar că, în cazul în care vor deveni vreodată, şi ele, regiuni, în sensul indicat de Comunitatea Europeană, ar putea cere, la rîndul lor, alipirea la Patria-mamă, România. Însă, nouă, de ce ne mai trebuie şi altele, în loc să îmbunătăţim cu ceva administraţiile provinciilor respective?

S-a vehiculat şi ideea de schimbare a Capitalei ţării, lansată, la un moment dat, chiar de actualul preşedinte, pe considerentul că oraşul Bucureşti ar fi puţin cam excentric în raport cu celelalte provincii, dar că acesta ar putea rămîne, eventual, o capitală economică. S-a gîndit chiar la Braşov, localitate, însă, prea aglomerată (deşi guvernele postdecembriste au mai „scăpat-o” de cîteva industrii). A dat şi alte variante: poate Alba lulia, capitala reîntregirii, sau un alt oraş, dintr-o zonă centrală, acum neamenajată, şi care să capete o denumire, de asemenea, istorică.

Oricum, crearea unor noi regiuni în România ar aduce prejudicii stabilităţii ţării. Pe de altă parte, nu este momentul de a muta capitala înainte de a rezolva, într-un fel, problema căilor de comunicaţie, în primul rînd a autostrăzilor. O discuţie serioasă asupra acestor chestiuni trebuie să aibă loc şi să se ia o decizie, o dată pentru totdeauna. Nu ca acum, cînd un guvern dă la o parte tot ceea ce a început executivul precedent, în ideea că va face el ceva mai teribil.

PRIETENII LUI NOSTRADAMUS

COMENTARII DE LA CITITORI