„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (2)

in Alte știri

INTERVIU CU SCRIITORUL VICTOR NIŢĂ (1)

* Reporter: Pentru cititori, cîteva lucruri despre dvs. şi despre experienţa trăită în războiul din Irak.

* Victor Niţă: Sînt o persoană simplă, născută într-un mic sat oltenesc, nu departe de Craiova, şi nici de Brâncuşi, într-o perioadă în care România, la nivel politico-militar, se găsea într-un adevărat proces de limpezire a apelor tulburi şi de redobîndire a statutului de stat independent, lipsit de prezenţa consilierilor sovietici. Dorinţa de a cunoaşte cît mai mult cu putinţă, curiozitatea şi spiritul meu aventurier m-au determinat, încă din copilărie, să citesc cît mai mult. Îmi aduc aminte de reacţia pe care am avut-o atunci cînd am văzut pentru prima dată cum arăta o bibliotecă. A fost chimie perfectă. Asta se întîmpla în perioada în care România era încă sub influenţa estului comunist, iar cărţile bune nu erau uşor de găsit. Mai tîrziu, i-am descoperit pe cei care m-au inspirat prin cărtile lor fascinante. Atît Haralamb Zincă, dar şi Paul Carpen, au produs, prin carţile domniilor-lor, o puternică impresie asupra minţii mele, aşa încît am început serios să mă gîndesc la „lumea scrisului“. Ambii au scris pentru Editura militară, şi cred că ambii au avut legături puternice, de natură practică, în lumea spionajului românesc, şi nu numai… Legat de experienţa din Irak, pot spune că am fost printre cei norocoşi, doarece am avut privilegiul de a lucra într-un contract al Departamentului de Stat al SUA, făcînd parte din echipele de protecţie (Personal Security Detail). Responsabilitatea noastră era aceea de a proteja persoanele importante (VIP), din diferitele departamente ale Guvernului american, şi nu numai. Din păcate, fiind într-o zonă de război, într-o perioadă în care Irakul era considerat ca fiind cel mai „fierbinte“ loc de pe Planetă, am avut şi pierderi de vieţi omeneşti, iar intervenţiile, ca şi operator în cadrul Forţelor de Reacţie Rapidă (QRF), îmi sînt încă proaspete în minte…

* R.: În cartea dvs., comandantul de unitate Adrian Costescu îi solicită tînărului ofiţer Radu Godeanu opinia despre conflictul din Orientul Mijlociu. Ne-aţi putea oferi o părere, în calitate de civil sau ca militar, despre războiul american contra terorismului?

* V.N.: Tînărul ofiţer Radu Godeanu oferă un răspuns plin de întrebări… El nu face altceva decît să citeze din cartea „Cercetare, Informaţii şi Spionaj“ a d-lui comandor (r) Mihai Axante, dar şi să lase loc la o profundă şi personală căutare a răspunsurilor de această natură. Aşadar, cu alte cuvinte, ca şi ofiţer de operaţii speciale sau informaţii, ori simplu cetăţean, să nu fii niciodată mulţumit doar cu răspunsurile pe care alţii le oferă. Fie ei români, sau nu. Există un risc major, la care diferiţi analişti nu se gîndesc. Înţelegerea marilor evenimente, de natură politică, militară, economică etc. din Istoria României, sau a Planetei, nu se poate realiza doar citind ceea ce au spus alţii. Trebuie încurajată cercetarea serioasă, de natură personală, multi-disciplinară, iar în cadrul departamentelor de analiză trebuie să se ţină cont că, de-a lungul Istoriei, au existat, şi încă există, factori de risc, de care foarte mulţi nu au habar. În volumul 2 al cărţii „Nucleul“ voi dezvolta mai mult acest aspect al „factorilor de risc“, de natură non-convenţională, deoarece „paravanele“ sub care au luat fiinţă, s-au dezvoltat şi au acţionat, sînt de natură non-convenţională… Din fericire, am găsit o prezentare, făcută de veteranii din Serviciile de Informaţii ale României, în revista „Vitralii – Lumini şi Umbre“, cu privire la acest tip de inamic. De asemenea, colonelul (r) Vasile D. Fulger, în cartea domniei-sale, „Spioni în Sutană”, abordează acest sensibil subiect al spionajului cu paravan de natură „spirituală“. Acum, revenind la întrebarea dvs., legată de războiul contra terorismului, condus de SUA, nu pot decît să spun că, la o primă analiză, pare justificat, iar crimele comise de noua grupare teroristă ISIS, în Siria şi Irak, nu fac altceva decît să întărească această convingere a fiecăruia că sîntem pe drumul cel bun şi că deciziile luate sînt corecte. Nimeni nu poate sta nepăsător în faţa unui inamic care ameninţă să distrugă tot ceea ce este în afara Islamului. Există prognoze care arată că atît în Europa, cît şi în SUA, nu departe în viitor, populaţia majoritară va fi cea de natură Islamică. Prin anii ’50 ai Secolului XX, lumea Islamului număra undeva la 350 de milioane de oameni, iar astăzi numără undeva la 1,6 miliarde. O adevărată explozie, care îngrijorează lumea Vestului. De ce există această explozie? Strategia militară, pe termen lung, elaborată de Muhammad, liderul şi „profetul“ Islamului, este responsabilă pentru situaţia de astăzi… Eu, ca şi scriitor debutant, recomand celor care au atribuţii în domeniul analizei, dar şi oamenilor simpli, interesaţi de lectură şi analiză, o mai atentă căutare, în Istorie, a cauzelor care au dus la apariţia Islamului, ca şi religie, în Secolul VII, o mai atentă analiză a cauzelor războaielor (cruciadelor) dintre Islam şi Creştinismul de natură papală, din Secolele X – XI, şi o atentă căutare a cauzelor de astăzi, care au determinat întreaga Planetă, după 9/11 septembrie în SUA, să se alieze împotriva unui inamic care, cu ajutorul a două avioane, deturnate, a pus la pămînt două turnuri construite de crema inginerilor din domeniu… Aţa albă, din această „cusătură“, i-a făcut pe mulţi să creadă că adevărata miză a războiului cu terorismul poate avea şi alte interese, de care noi, spectatorii, obişnuiţi cu superficialul, nu avem habar…

(va urma)

Adrian Costea

COMENTARII DE LA CITITORI