„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

INTERVIU CU SCRIITORUL VICTOR NIŢÃ (2)

 

R.: În legãturã cu subiectul principal al romanului „Nucleul. Enigma spionajului românesc“, ce aveţi sã le transmiteţi celor care considerã, pe nedrept, cartea dvs. ca fiind una exclusiv de ficţiune?

V.N.: Dacã lumea analiştilor are în compunere cele douã categorii de oameni, cei care cautã sã vadã dincolo de cuvinte, comunicate şi acţiuni, şi cei care cautã lumea analizei doar pentru a se mîndri cã aparţin unui „grup select“ din intelligence-ul privat sau de stat, tot la fel stau lucrurile şi în lumea celor care îndrãgesc lectura. Unii cititori sînt mai atenţi decît alţii, iar motivele pentru care oamenii citesc pot fi, de asemenea, diferite. „Veţi cunoaşte adevãrul, şi adevãrul vã va face liberi“. Cunoaşterea este condiţia esenţialã pentru ca o persoanã, sau o naţiune sã fie puternicã şi liberã. Fiecare stat are nevoie de cunoaştere, de analizã, de informaţii şi acţiune inteligentã, iar dacã vorbim strict de sfera spionajului, atunci pot afirma cu tãrie cã fiecare stat are nevoie de Servicii puternice de Informaţii, de ofiţeri de Informaţii de calitate (nu superficialii în uniformã militarã). Acestea sînt motivele care m-au fãcut sã spun cã „prosperitatea unei naţiuni este strîns legatã de calitatea Serviciilor de Informaţii”. Cine citeşte cãrţile d-lui Cristian Troncotã înţelege de ce România, în perioada interbelicã, a fost una prosperã. SSI-ul condus de Mihail Moruzov a fost adevãratul „actor“ implicat în acest sensibil proces de pãstrare a unor raporturi inteligente cu naţiunile puternice ale Planetei, prin Serviciile lor de Informaţii, dar şi responsabil de bunãstarea României, înţelegînd cã informaţia, prin valoarea ei incontestabilã, trebuie, în primul rînd, sã serveascã propriei naţiuni, în slujba cãreia te-ai pus atunci cînd ai ales sã fi ofiţer de Informaţii, jurînd credinţã patriei-mamã… Cartea mea este una din categoria celor care încearcã sã aducã recunoştinţã „fantomelor“ din enigmatica lume a spionajului românesc, şi nu numai, dar şi una care vrea sã aducã suficientã înţelegere şi motivaţie celor care vor prelua „ştafeta“ din „mîinile bãtrîne“ ale celor care au luptat, suficient, pe frontul invizibil al spionajului.

R.: Existã un pasaj din finalul romanului care mi-a atras atenţia în mod deosebit, şi aş vrea sã ne spuneţi cîteva lucruri pe marginea acestuia. Cît de mult sînt respectate aceste condiţii în prezent?

V.N.: Totul pleacã de la calitatea ofiţerilor de Informaţii, cei care compun Serviciul respectiv. Din pãcate, amestecul politicului în sfera informaţiilor nu a fãcut decît sã strice tot ceea ce alţii au construit. Cu puţin timp în urmã, am avut privilegiul sã discut cu un general al Apãrãrii ţãrii noastre, implicat adînc în „lumea umbrelor“… Motivul pentru care unii profesionişti din spionajul românesc pleacã spre lumea privatã a Informaţiilor este exact cel pe care l-am spus. Nu mai suportã sã vadã cum mulţi dintre politrucii României post-decembriste trec, cu vinovatã indiferenţã, peste informaţii valoroase, pe care ei, ofiţerii de Informaţii, le furnizeazã unui decident politic bolnav. Pe bunã dreptate se întreabã dacã mai are sens sã îşi facã treaba, atît timp cît decidentul politic se comportã „ciudat“… Poate, gîndesc ei, ofiţerii de Informaţii, ne vom întoarce atunci cînd politrucii, scîrbiţi de ei înşişi, vor înceta sã mai existe, iar apele vor redeveni limpezi… Lipsa coloanei vertebrale din corpul decidentului politic românesc este cea care, la masa tratativelor, i-a fãcut pînã şi pe partenerii noştri strãini sã se mire de uşurinţa cu care cei mai mulţi dintre politrucii „revoluţionari“ îşi vînd ţara. Prin urmare, cooperarea, avînd la bazã respectul reciproc, nu poate avea loc cu decidenţi politici corupţi şi îngrijoraţi pentru ziua de mîine, pentru cã nu ştiu dacã ea, ziua de mîine, le va aduce un nou mandat electoral, sau unul penal…

(va urma)

Adrian Costea

COMENTARII DE LA CITITORI