Numai şi numai joc de glezne, acţiuni exterioare, de faţadă…

in Lecturi la lumina ceaiului

DE DOUĂ LUNI, „CAVALERUL TRISTEI FIGURI“

KLAUS IOHANNIS FREACĂ ŢIPARUL

 

Am fost primul care a avertizat că acest şmecheraş din Sibiu n-are ce căuta în funcţia de şef al Statului Român, din foarte multe puncte de vedere. În primul rînd că NU e român, ci minoritar – şi încă unul de cea mai proastă factură. În al doilea rînd că are multe bube-n cap: traficant internaţional de copii, geambaş de case etc. În al treilea rînd că e un Prost cu P mare, iar asta se vede din modul cum se comportă şi cum vorbeşte. Astăzi, după numai două luni de la acea oroare istorică, pînă şi cei mai înrăiţi susţinători ai plăvanului cu cap de piatră ponce încep să se dezmeticească. Unii chiar strigă la televizor: „Împăratul e gol!“. Eu am folosit exclamaţia asta preventiv, încă din toamna anului trecut. Poate că n-ar fi rău ca basmul „Hainele Împăratului“, de danezul Hans Christian Andersen, să devină obiect de studiu obligatoriu în şcolile româneşti. Măcar pînă ce ne vom spăla de zoaiele acestei ruşini inimaginabile. De bună seamă, nu-i cerea nimeni acestui nărod – care tace de prost ce e, nu de înţelept – să se metamorfozeze, în numai două luni, dintr-un obscur baron local în ditamai şeful de Stat, de anvergură europeană. Dar ar fi putut măcar să depună un minim efort.

Cine, însă, să-l scoată din ritmul de melc al unui creier care s-a trîndăvit, zeci de ani, cu palinkă, bere şi slănină? Ori poate credeţi că alimentaţia n-are nici o contribuţie? Are! „Sîntem ceea ce mîncăm“ – spunea un om de spirit. Dar acest Ciolannis nu mănîncă numai slană – el a început să mănînce şi rahat. Fiindcă minte de îngheaţă apele. Şi-a falsificat biografia. Mai nou, falsifică şi agenda cetăţeanului, pe care o mutilează după lenea şi lipsa lui de inteligenţă politică. N-avem decît să observăm (fie şi numai superficial) ce a făcut el în două luni.

1) A chefuit cu prietenii şi sponsorii nemţi în Capitală.

2) A mai dat un chiolhan şi la Sibiu.

3) Apoi, o altă paranghelie la Timişoara.

4) S-a cărat în SUA, chipurile, la finii lui (care, de fapt, se aflau în România şi au plecat peste Ocean odată cu el); în realitate, el s-a prezentat la un nou instructaj CIA.

5) L-a decorat pe un legionar bătrîn, stîrnind protestele evreilor.

6) A ciocnit pahare de şampanie cu Traian Băsescu.

7) S-a văzut cu Kövesi, în mare secret, într-un separeu, la Sibiu, pentru a-i cere hărţuirea adversarilor politici.

8) A dat un interviu presei nemţeşti.

9) A dat un alt interviu presei chelnereşti (adică fiţuicii falite „Adevărul“, patronată de fostul ospătar şi traficant de copii Cristian Burci).

10) A participat la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, unde a debitat nişte prostii cît dovleacul lui de mare.

11) A numit nişte imbecili pe post de consilieri, în frunte cu băsistul M.R. Ungureanu, pesedistul Dan Mihalache şi exorcista tanacă şi proastă ca o vacă Tatiana Niculescu-Bran.

12) A făcut turul bisericilor, ca un Mucea Flaimucea milog, cu palma întinsă pentru colivă.

13) Marş la Paris! – aşa s-ar putea intitula vîjîiala lui în Capitala Franţei, unde n-avea nici o treabă, era măgaru-ntre oi, dar dădea bine la diversioniştii care au pus la cale acea farsă atroce.

După cum se vede, totul la plezneală! Joc de glezne! Fente din buric! Nici o mişcare şi nici o măsură în folosul românilor, care bat ţambalul în iarna asta geroasă şi strîng cureaua din ce în ce mai dureros. Referindu-se la o operă literară, George Călinescu zicea: „Nu trebuie să mănînci tot butoiul de brînză ca să-ţi dai seama că e stricată; ajunge doar să iei puţină pe vîrful cuţitului“ (citat din memorie). Aşa şi cu şarlatanul impus de SUA şi Germania pe tronul lui Mihai Viteazul (coleg cu Valeriu Zgonea, să nu uităm). Nu e nevoie să aşteptăm 5 ani pentru a pricepe că specimenul e cea mai sinistră alegere care se putea face. El dă cu oiştea-n gard din ce în ce mai des. Mie mi se face rău, fizic, cînd îl văd. Sufăr ca intelectual. Sufăr ca şef de partid. Iar ca român, plînge inima-n mine. Doamne, de ce-ai lăsat România pe mîna Antichristului? Mai este ţara asta Grădina Maicii Domnului – sau Podul Minciunii?

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 11 ianuarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI