O altă analiză americană memorabilă:

in Alte știri

Cum să pricepem logica lui Putin

Analiştii Robert D. Kaplan şi Lauren Goodrich, de la Agenţia Stratfor, discută despre strategia preşedintelui Vladimir Putin privind Rusia şi întreaga regiune.

Jurnalist new-yorkez, vreme de aproape trei decenii, Robert Kaplan şi-a cîştigat reputaţia publicînd articole, analize militare, corespondenţe externe şi eseuri în renumita revistă lunară de literatură, ştiinţe politice şi afaceri externe „Atlantic Monthly“, scoasă la Boston, în 1857, de către gînditorii şi scriitorii naţionali americani Ralph Emerson, Henry Longfellow, Harriet Beecher Stowe şi John Whittier.

În 1994, după apariţia analizei sale socio-istorice „Anarhia care vine”, despre pericolul letal pentru lumea occidentală reprezentat de creşterea populaţiei, urbanizare şi epuizarea resurselor, „New York Times“ scria că, alături de Francis Fukuyama, Samuel P. Huntington şi Paul Kennedy, autorul a dat o nouă definiţie a epocii noastre, a post-războiului rece. La început un susţinător al războiului din Irak, Kaplan a admis, ulterior, că a comis o greşeală, criticînd public aventura şi eşecul usturător al administraţiei republicane George Bush jr. în acea ţară. Este autorul unui număr de 15 cărţi de afaceri externe şi de călătorie, traduse în numeroase limbi străine.

Ultima dintre ele, cu titlul „Răzbunarea Geografiei: ce ne povestesc hărţile despre viitoarele conflicte şi despre bătălia împotriva sorţii“ este, spunea Henry Kissinger, „o povestire fascinantă despre rolul predominant al geografiei în ce priveşte destinul naţiunilor, de la Egiptul faraonilor, pînă la Primăvara Arabă”. De aproape doi ani, Robert Kaplan conduce departamentul de analize geo-politice al lui Stratfor, cunoscuta firmă privată de analize strategice internaţionale, din Austin, statul Texas. După 1990, Robert Kaplan a călătorit de cîteva ori în România, a scris despre ţara noastră în cărţi sau în gazete, ultima oară în martie anul acesta, în cunoscuta revistă „Forbes“, de la Washington, în eseul „Ortodoxia şi Europa”.

Lauren Goodrich este analistă pentru Eurasia şi specialistă în spaţiul ex-sovietic la Stratfor, domeniile sale actuale de expertiză fiind politicile, afacerile şi economia Comunităţii Statelor Independente (CSI). Goodrich a trăit cîţiva ani în Rusia, a fost profesor la Universitatea din Tomsk, unde deţine două titluri universitare, în limbile slave şi în studii ruse, est-europene şi eurasiatice. De asemenea, este absolventă a Universităţii statului Texas, specializată în afaceri internaţionale. A publicat articole în reviste de specialitate din America, este autoarea cărţii „Un creuzet al naţiunilor: geopoliticile Caucazului” (2011).

Transcrierea înregistrării video de la Televiziunea statului Texas, Austin, 30 aprilie 2014

Robert Kaplan: Bună ziua. Numele meu este Robert D. Kaplan, conduc departamentul de analize geopolitice al Agenţiei de analize strategice internaţionale Stratfor, din Austin, statul Texas. Mă aflu aici împreună cu Lauren Goodrich, analist senior pentru Eurasia, din aceeaşi agenţie. Ceea ce urmează să discutăm se referă la ce anume îl face pe Putin să se comporte şi să gîndească atît de special. Toată lumea este exasperată din cauza preşedintelui rus – pentru că Vladimir Putin vrea să se întoarcă la Europa Secolului al XIX-lea; el este un retrograd, nu un vizionar. Permiteţi-mi să vă spun doar atît: dacă aţi fi Vladimir Putin şi aţi lucra la Kremlin, aţi conduce un stat care include aproape jumătate din longitudinea pămîntului, dar a cărui populaţie este mai mică decît cea a Bangladeshului. Iar Rusia nu reprezintă o putere terestră sigură pe sine, are foarte puţine graniţe naturale, adică rîuri mari sau lanţuri muntoase impunătoare, care să o apere.

Se ştie că, pe parcursul Istoriei, Rusia a fost invadată, din vest, nu numai de Napoleon şi de Hitler, dar şi de suedezi, lituanieni şi polonezi. Astfel încît „crearea şi menţinerea” unor state-tampon în Europa Centrală şi de Est, sau în Caucaz nu este decît un lucru firesc pentru conducătorii ruşi. Cu alte cuvinte, ceea ce a făcut preşedintele Putin în Ucraina ne poate enerva, dar există un raţionament teritorial logic, care are corespondent în Istorie. Cred că Lauren doreşte să detalieze acest aspect – ce a făcut Putin în trecut şi ce are de gînd să facă, pentru a consolida puterea Rusiei.

Lauren Goodrich: Din punctul de vedere al Rusiei, tot ceea ce face Putin este logic. Şi aşa au făcut toţi conducătorii ruşi autoritari şi autentici, pentru a menţine, indiferent pe ce perioadă de timp, o Rusie puternică. Să ne amintim de Ivan cel Groaznic, de Petru cel Mare, de Ecaterina cea Mare, de Stalin. Şi iată că acelaşi lucru se întîmplă, acum, cu Putin, în sensul că ruşii continuă acest fel de a gîndi şi de a acţiona, iar ceilalţi trebuie să înţeleagă cum funcţionează Rusia şi cît de puternică trebuie să rămînă pe plan intern, astfel încît, după aceea, depăşind graniţele ţării, să creeze statul-tampon pe care l-ai menţionat. Rusia, deci, continuă să-şi planifice acţiunile pentru a menţine restul lumii în afara teritoriului rusesc. Ceea ce face Putin au făcut şi alţi mulţi conducători ruşi de-a lungul istoriei; din perspectiva Kremlinului, nimic nu e nou şi nimic nu e nebunesc.

Robert: şi este firesc să fie aşa, dacă ne luăm după standardele care au dominat istoria Rusiei. Mulţi ţari şi, apoi, comisari sovietici au fost mult mai nemiloşi decît Putin. Ei, bine, Lauren, te rog să-mi explici detaliat ce a făcut şi ce vrea să facă el, ca să pregătească Rusia din punct de vedere economic şi politic pentru o nouă perioadă sau mini-perioadă de confruntare cu Vestul.

Lauren: După cum am observat că se comportă Putin – şi l-am urmărit încă de cînd a intrat pentru prima oară în scenă, cînd a fost numit consilier al primarului din Sankt Petersburg – el, practic, acţionează în 3 etape distincte. Prima etapă a început în anii 1998-1999, cînd tocmai intrase în rîndurile FSB-ului, care era condus, în mod subteran, de Boris Elţîn. Aceasta a fost perioada de reconstrucţie a Rusiei, însemnînd consolidarea politică, socială şi economică a ţării; aşa că statul confisca bunurile şi reclădea o Rusie care devenea din ce în ce mai puternică în interior.

În cea de a doua etapă, Putin a urmărit să proiecteze puterea Moscovei în străinătate şi să o consolideze în statele-tampon vecine, pentru a crea o Rusie puternică în exterior, la periferie, şi pentru a avea acel tampon către Occident, menit să protejeze graniţele Rusiei. Acum, cred că ne aflăm în cea de-a treia etapă. În ultimii cîţiva ani, Rusia s-a descurcat relativ bine în statele aflate la graniţa ei, iar acum restul lumii reacţionează. Aşa că Rusia trebuie să se apere, din nou, în interior şi în statele-tampon şi, într-un fel, să se izoleze din cauza tuturor vulnerabilităţilor cu care se confruntă, în raport cu sistemul internaţional.

Robert: Care sînt aceste vulnerabilităţi şi ce face Putin ca să izoleze, sau să apere Rusia?

Lauren: Credem că Putin încearcă să izoleze ţara din punct de vedere financiar. Rusia are noroc că, la momentul actual, se practică, în general, preţuri foarte ridicate pentru produsele petroliere, iar acumulările ei financiare vor continua să crească. Această ţară îşi „izolează” sistemul bancar, aşa că, după cum am observat în cazul sancţiunilor care i-au fost impuse, ele nu au „lovit” Rusia prea tare – de fapt, sînt sancţiuni destul de blînde – şi, în acelaşi timp, Putin scoate miliarde de dolari din băncile vulnerabile ale Europei, spre a le aduce înapoi în Rusia, pentru a proteja, din punct de vedere financiar, ţara şi sistemul bancar rusesc.

Dar, putem observa că, pe lîngă preocuparea faţă de economie şi de sistemul financiar, Rusia are în vedere şi problemele sociale ale ţării. Ea încearcă să-i protejeze pe ruşi de influenţa reţelelor de socializare, blocînd posibilitatea ca, prin intermediul Internetului, poporul rus să-şi creeze legături sociale în sistemul internaţional. În acest fel, ruşii sînt izolaţi şi nu vor cădea – aşa cum crede Putin – în capcana modului în care gîndesc occidentalii despre el.

Robert: Deci, dacă vreţi, aceasta este o semi-izolare clasică. O izolare a populaţiei din punct de vedere politic, social, dar şi din punct de vedere economic, astfel încît să atenueze greutăţile economice, dar, în acelaşi timp, să menţină nivelul de trai al populaţiei în limite acceptabile. Putem să spunem şi că Putin recurge la anumite „mutări” semnificative în ceea ce priveşte vînzarea de gaze naturale către China şi Japonia. Cu alte cuvinte, el consideră că piaţa energetică europeană este plafonată şi că nu se va extinde în următorii ani. Aşa că noua destinaţie pentru exporturile de gaz rusesc va fi Asia, unde nimeni nu îi va da lecţii de morală cu privire la ceea ce face în Ucraina.

Lauren: Este foarte adevărat. Piaţa energetică a Rusiei s-a diversificat foarte mult în ultimii ani, faţă de situaţia anterioară, atunci cînd numai 1-4% din producţia de petrol a fost exportată în Asia. Astăzi, exportul de petrol pe această piaţă se ridică la 20%. Rusia este ceea ce este – Vladimir Putin va vizita China luna viitoare, după care vor urma discuţii cu Japonia despre conductele de gaze naturale. Deci, este vorba de o politică foarte activă privind diversificarea traseelor de gazoducte, astfel încît acestea să nu depindă foarte mult de Occident, Occident care continuă să-l bată la cap pe Putin cu probleme legate de drepturile omului, de situaţia din Ucraina şi din Crimeea. Iar, ca o consecinţă a acestei noi politici referitoare la conductele de transport, Rusia va putea să îşi diversifice şi politicile externe.

Robert: Mulţumesc mult, Lauren. Cred că am ajuns la următoarea concluzie: Rusia are un preşedinte cu o gîndire geopolitică cuprinzătoare şi el va fi un adversar formidabil pentru Occident, cel puţin în viitorul apropiat. Sînt Robert Kaplan. Vă mulţumesc.

COMENTARII DE LA CITITORI