O altã imagine a lui Grace Kelly: „este un pericol, o distrugãtoare de cãsnicii“

in Alte știri

A fost, cîndva, „regina de gheaţã” a Hollywoodului, celebrã pentru frumuseţea ei, dar şi pentru viaţa tumultoasã pe care a avut-o. Are în palmares 11 filme şi un premiu Oscar. Grace Kelly a fost singura rivalã adevãratã pe care a avut-o Audrey Hepburn. Toate femeile au vrut sã fie ca ea şi toţi bãrbaţii au dorit-o. Biografia „High Society: The Life of Grace Kelly” („Înalta societate: viaţa lui Grace Kelly“), scrisã de Donald Spoto, relevã o mulţime de detalii neştiute despre marea actriţã. Multe lucruri s-au scris despre prinţesa Grace de Monaco. Ea a cucerit pe toatã lumea cu frumuseţea ei. Se pare, însã, cã sub aspectul angelic s-a ascuns o personalitate îndoielnicã.

Era fantezia oricãrui bãrbat sã aibã o femeie cu chip de înger, dar cu un comportament de prostituatã, iar Grace Kelly întrunea aceste „calitãţi”. A fost, cu siguranţã, şi fantezia celebrului regizor Alfred Hitchcock, care a poziţionat-o, în filmele „Dial M for Murder” („C de la crimã“,1954) şi „Rear Window” („Fereastra din spate“, 1954), în aşa fel încît a reuşit sã transforme publicul „într-un maniac sexual“, scria publicaţia britanicã.

pag 12_2

Relatãrile despre viaţa ei intimã au fost privite cu scepticism, însã se pare cã existã un sîmbure de adevãr. Grace Kelly a fost mereu atrasã de bãrbaţii mai în vîrstã decît ea, printre care Gary Cooper, William Holden, Bing Crosby şi Ray Milland. Deci, care este adevãrul din spatele frumuseţii angelice a actriţei Grace Kelly? Pe numele ei real Grace Patricia Kelly, s-a nãscut la 12 noiembrie 1929, în Philadelphia (SUA). Grace Kelly era al treilea copil din cei patru – Peggy, Jack, Kell, Grace şi Lizanne – ai unei familii foarte bogate. Copilãria i-a fost lipsitã de griji materiale, însã dominatã de figura unui tatã sever, care ar fi vrut în locul ei un bãiat, fapt care a lãsat urme adînci în sufletul acestei fiinţe delicate. Familia punea mare preţ pe competiţie – şi cum sã nu fie aşa, cînd tatãl, un irlandez american, era nimeni altul decît atletul John Brendan „Jack“ Kelly, multiplu campion olimpic al Statelor Unite la canotaj, multimilionar şi unul dintre cei mai eficienţi oameni de afaceri de pe Coasta de Est. Ca sã nu mai punem la socotealã faptul cã era un bun prieten al familiei Kennedy, alţi irlandezi americani de succes. Mama era Margaret Katherine Majer, prima femeie-antrenor al echipei de atletism feminin a Universitãţii din Pennsylvania, o nemţoaicã rigidã şi foarte atentã la aparenţe. Viitoarea actriţã era o fatã timidã şi ruşinoasã, complexatã de faptul cã Peggy era copilul preferat al pãrinţilor. Nimeni nu avea aşteptãri prea mari de la Grace, iar ea pãrea sã fie un copil care nu promitea nimic. Deşi crescutã într-o familie care preţuia spiritul de competiţie, Grace nu practica nici un sport. Biografii celebrei blonde noteazã cã unchiul ei, George Kelly, dramaturg, distins cu premiul Pulitzer, a fost cel care a încurajat-o sã se îndrepte spre cariera de actriţã, el fiind, totodatã, şi cel care a ghidat-o prin labirintul intereselor de la Hollywood. Aşa se face cã, dupã liceu, Grace decide sã urmeze actoria la New York, în ciuda opoziţiei pãrinţilor. În spatele imaginii timide, aceasta ascundea o ambiţie de fier. Dupã ce a dat greş la admiterea la colegiul din Bennington, s-a înscris la prestigioasa Academie Americanã a Artelor Dramatice, unde a studiat teatrul şi filmul. Între timp, pentru a se putea susţine financiar, deoarece tatãl ei nu era de acord sã îi trimitã bani, lucreazã ca fotomodel, apãrînd în reclame pentru ţigãri (marca „Old Gold”) şi pe copertele unor reviste, cum ar fi „Cosmopolitan” sau „Redbook”.

 

Grace Kelly avea o pasiune pentru bãrbaţii mai în vîrstã

Dupã terminarea studiilor, îşi cautã norocul pe Broadway, însã teatrul o respinge pentru cã arãta mult prea bine, avea stil, dar nu avea o voce suficient de puternicã pentru a se putea face auzitã în salã. În aceste condiţii, opţiunea pentru a deveni actriţã de film a apãrut aproape natural. Erau anii de dupã cel de al doilea rãzboi mondial, cînd televiziunea cucerea rapid publicul. Grace se mutã la Hollywood, unde apare în 11 filme şi în zeci de producţii TV. Primul film în care joacã se intitula „Fourteen Hours” („Paisprezece ore“, 1951). Un rol de douã minute şi 14 secunde, suficiente pentru ca Gary Cooper sã facã totul pentru ca superba blondinã sã primeascã rolul tinerei soţii din filmul „High Noon” („La amiazã“, 1952), un western clasic, în care a jucat alãturi de cunoscutul actor, cu care se pare cã a avut şi o aventurã, pe cînd Grace avea doar 22 de ani, dupã cum scrie biograful Wendy Leigh. Ea s-a îndrãgostit iremediabil de Cooper, deşi acesta era cãsãtorit. El a reprezentat doar începutul aventurilor amoroase pe care Grace le-a avut cu bãrbaţi mai în vîrstã decît ea, înclinaţia ei pentru bãrbaţii mai în vîrstã fiind o caracteristicã pe care biografii au pus-o pe seama traumelor suferite în copilãrie alãturi de tatãl sãu. Grace Kelly avea o personalitate vulcanicã şi era foarte pasionalã în relaţiile de dragoste. Actriţa era departe de a fi o inocentã. Cu cîţiva ani înainte, în 1948, Grace s-a îndrãgostit de unul dintre profesorii de actorie, Don Richardson. Aventura lor a durat doar 2 ani, deoarece familia ei a obligat-o sã se despartã de Don. Cînd a venit acasã cu el, pentru a-l prezenta pãrinţilor, mama şi tatãl lui Kelly i-au umblat prin lucrurile personale şi au gãsit în bagajul acestuia un pachet de prezervative, dar şi actele de divorţ. Chiar dacã pãrinţii nu au fost de acord, Grace a continuat sã se vadã cu Don, dar şi cu alţi bãrbaţi cãsãtoriţi. În timp ce lucra la un film, Grace l-a cunoscut pe actorul Gene Lyons. La fel ca şi Richardson, Gene era cãsãtorit. Pentru cã era un irlandez catolic, Lyons ar fi fost acceptat fãrã probleme de pãrinţii lui Grace, dar, din pãcate, era alcoolic.

pag 12_3

„Ce poţi sã faci într-un cort cu Clark Gable?”

În 1953, o revedem în „Mogambo”, peliculã ce avea drept subiect o dramã care se axa pe triunghiul amoros dintre personajele jucate de Grace Kelly, Clark Gable şi Ava Gardner. În timpul turnãrii filmului, actriţa a avut o nouã aventurã: s-a culcat cu Clark Gable. Filmul a fost o trambulinã pentru Kelly, aducîndu-i o nominalizare la Oscar şi un Glob de Aur pentru cea mai bunã actriţã într-un rol secundar. Mai tîrziu, Grace a declarat: „Ce altceva aş fi putut sã fac cu el într-un cort, în mijlocul Africii?”.

Zeiţa absolutã şi Hitchcock

În anii 1950, actriţa joacã în trei filme ale maestrului suspansului, care ajunge, se pare, sã facã o obsesie pentru frumoasa blondã, fixaţie care nu-l va mai pãrãsi pînã la finalul vieţii. Kelly joacã în „Rear Window” (1954), „Dial M for Murder” (1954) şi „To Catch a Thief” („Sã prinzi un hoţ“, 1955). Hitchcock a fost, de altfel, primul care şi-a dat seama cã, datoritã frumuseţii, stilului şi a ceea ce el numea eleganţã sexualã, Grace putea interpreta roluri de femeie fatalã. Jimmy Stewart, partenerul ei din filmul „Fereastra din spate”, spunea despre Grace: „E prea perfectã… e prea talentatã. E prea frumoasã. E prea sofisticatã. Prea le are pe toate”. În 1954, Kelly este distribuitã în rolul lui Georgie Elgin din filmul „The Country Girl” („Fata de la ţarã“), unde o interpretezã pe soţia neîngrijitã şi chinuitã a unui bãrbat alcoolic. Cîştigã Oscarul pentru cea mai bunã actriţã, în faţa lui Judy Garland, care concura la premiul Academiei cu rolul din „A Star Is Born” („S-a nãscut o stea“). În acest punct al carierei, Grace era una dintre cele mai bine plãtite şi printre cele mai respectate actriţe din Cetatea Filmului. Dar relaţiile pe care le-a avut în aceastã perioadã cu diverşi bãrbaţi au fost pe cale sã îi distrugã cariera. În timp ce lucra la filmul „Dial M for Murder”, l-a cunoscut pe Ray Milland. Acesta s-a îndrãgostit de Grace, însã soţia lui a aflat şi l-a dat afarã din casã. Relaţia dintre Grace şi Milland s-a întrerupt brusc, dupã ce acesta şi-a dat seama cît de mult l-ar costa un eventual divorţ. Tabloidele vremii au catalogat-o pe actriţã drept o distrugãtoare de cãsnicii. Actriţa şi jurnalista Hedda Hopper a mers mai departe şi a rãspîndit zvonuri şocante despre Grace. Ea a afirmat cã aceasta era nimfomanã. Probabil cã era vorba de invidie, pentru cã actriţa devenise şi un fashion icon, lucru normal de altfel, ţinînd cont de frumuseţea şi de stilul ei elegant. Edith Head, legendara creatoare de vestimentaţie pentru filmele hollywoodiene, laureatã cu opt Oscaruri de-a lungul carierei sale de peste jumãtate de secol, spunea de fiecare datã cînd era întrebatã cã, pentru ea, Grace Kelly era zeiţa absolutã, care eclipsa prin ţinutã, frumuseţe şi stil pe toatã lumea de la Hollywood. De altfel, se spune cã Grace l-ar fi pus la respect pe marele Hitch, care a ajuns sã ţinã cont de opiniile ei în ceea ce privea vestimentaţia eroinei principale. Pentru un regizor foarte atent la toate detaliile şi, mai ales, preocupat de stilistica personajelor sale, aceastã încredere spune multe.

pag 13 3

„Am fost catalogatã drept un pericol”

Kelly era discretã şi se apãra vehement în faţa acuzaţiilor şi a zvonurilor despre ea: „Pentru cã sînt o femeie necãsãtoritã, am fost catalogatã drept un pericol”. Cu toate acestea, Grace nu a învãţat din greşelile ei. Urmãtoarea aventurã pe care a avut-o cu William Holden, care l-a interpretat pe soţul ei în  filmul „The Bridges at Tokyo-Ri” („Podurile de pe  Tokyo-Ri“), avea sã demonstreze acest lucru. Holden a vrut sã divorţeze de Brenda Marshall, soţia lui, pentru Grace, dar relaţia lor s-a încheiat dupã ce acesta a mãrturisit cã şi-a fãcut vasectomie. Urmãtoarea cucerire a lui Grace a fost Bing Crosby, alãturi de care a jucat în „The Country Girl”. În mod ironic, Bing nu a dorit ca Grace Kelly sã joace în rolul soţiei sale din film, pentru cã o considera mult prea frumoasã. Kelly i-a dovedit cã greşeşte, dupã ce a luat premiul Oscar pentru „Cea mai bunã actriţã“, învingînd-o pe Judy Garland. A mai avut o relaţie cu designerul Oleg Cassini, care s-a îndrãgostit nebuneşte de ea. Grace voia sã se cãsãtoreascã cu el, dar avea nevoie de acordul pãrinţilor. Mama ei nu a fost foarte impresionatã de Cassini, deşi acesta aparţinea unei familii de aristocraţi din Rusia. Era, însã, divorţat de douã ori şi avea 2 copii, motiv pentru care nu a fost acceptat de familia actriţei. Mulţi ani mai tîrziu, au existat zvonuri cã actriţa ar fi rãmas însãrcinatã cu acesta, dar Cassini nu era singurul bãrbat cu care se vedea în perioada aceea. Tabloidele vremii scriau şi despre o aventurã cu actorul francez Jean-Pierre Aumont. În timp ce se afla la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, în 1955, soţul Oliviei de Havilland a convins-o pe Grace Kelly sã facã o vizitã la Monaco. Prinţul Rainer al III-lea şi-a fãcut apariţia chiar în momentul în care actriţa se pregãtea sã plece din Monaco. Restul e istorie.

pag 13_1.jpg

„Pãrul lung,de culoarea frunzelor toamna…”

Designerul ei favorit era Christian Dior care, în 1947, lansase o colecţie de haine intitulatã Corola, în care fustele modelelor semãnau cu petalele florilor. Grace era o mare amatoare a acestui stil destinat redescoperirii femeii americane dupã anii rãzboiului, cînd aceasta stãtea mai mult în fabricã decît în bucãtãrie şi purta salopeta de lucru şi prea rar haine feminine. Culorile preferate ale colecţiei Corola erau verdele smarald şi galbenul pastel. Iar dacã hainele erau Dior, pantofii erau Gucci, iar genţile Hermes. Şi, de parcã viaţa nu ar fi fost îndeajuns de generoasã cu aceastã tînãrã de doar 25 de ani, în 1955 este rugatã sã se alãture delegaţiei americane la Festivalul de film de la Cannes. Se întoarce din cãlãtorie logoditã cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco, pe care îl cunoaşte în timpul unei sesiuni foto şi care era în cãutarea unei soţii. Nu ştim cît de mult l-a iubit Grace pe Rainier (dupã unii, chiar deloc), însã acesta îşi descria mireasa idealã ca avînd „pãrul lung, de culoarea frunzelor toamna, cu ochii albaştri sau violet, cu pete de aur”. Presa timpului a adãugat partea ei de telenovelã, prezentînd logodna şi iubirea dintre cei doi drept un basm frumos, numai bun de pus pe prima paginã a tabloidelor. Cert este cã Grace a considerat cã rolul de prinţesã i se potriveşte, astfel cã a acceptat sã fie soţie prinţului. Avea 26 de ani şi era în culmea carierei, a tinereţii şi a frumuseţii. Cãsãtoria ultramediatizatã a avut loc în 1956 şi s-a transformat într-un eveniment mondial. Era un rol care i-a venit mãnuşã lui Grace. Rochia pe care Grace a purtat-o la cununia religioasã a fost una demnã de prinţesa de Monaco.  Creatã de Helen Rose, cea care a îmbrãcat-o  pe Grace şi în filmele „High Society” („Drumul spre înalta societate“) şi în „The Swan” („Lebãda“), rochia era din mãtase şi organza, cusutã manual şi era brodatã cu 800.000 paiete şi 1.500 de perle şi cristale. Ceremonia a fost filmatã de studiourile MGM, care a avut exclusivitate asupra nunţii secolului, ca parte a înţelegerii de reziliere a contractului semnat de Grace. Inelul purtat de aceasta era unul Cartier – un diamant de 10,47 carate, cu alte douã montate în platinã. Însã primele efecte nu s-au lãsat aşteptate: dupã ce devine prinţesa-consoartã de Monaco, e nevoitã sã renunţe la cetãţenia americanã, iar filmele ei sînt interzise în principat. Titlul de prinţesã a costat-o scump.

pag 13_2

Kelly Bag

O întîmplare amuzantã a dus la impunerea pe piaţã a „genţii Kelly“, de fapt, o geantã Hermès sofisticatã şi extrem de scumpã. Pentru cei care nu ştiu, genţile Hermès sînt executate manual, din piele de aligator din Florida, bivol din Pakistan, crocodil australian, rechin thailandez, şopîrlã malaezianã sau mai banalele cãprioare, viţei, capre sau struţi de aiurea. Mînerul este din metal nituit, la fel şi clapeta de închidere sau cei 4 butoni care susţin poşeta şi protejeazã pielea de uzurã. Revenind la Grace, însãrcinatã fiind (povestea se întîmpla în 1956, cînd prinţesa urma sã nascã primul copil, o fetiţã), ea a încercat cu disperare sã-şi protejeze talia de privirile şi blitzurile fotoreporterilor, folosind ca scut celebra geantã care, de atunci, nu a mai purtat alt nume. Un alt obiect vestimentar  care s-a impus pe piaţã datoritã ei este eşarfa de mãtase cu imprimeuri florale marca Gucci. O astfel de eşarfã i-a fost oferitã de Rodolpho Gucci, fiul creatorului Guccio Gucci, în 1966, iar de atunci acest obiect vestimentar a fost identificat cu celebra prinţesã. La 14 septembrie 1982, în timp ce se afla în maşinã cu fiica sa mai micã, Stéphanie (de 17 ani şi cu temperament vulcanic), Grace are un atac cerebral şi intrã cu maşina în stîncile care mãrgineau drumul pe serpentinele Coastei de Azur. Dupã o zi în comã, prinţesa Grace se stingea din viaţã la vîrsta de  doar 52 de ani.

HISTORIA

COMENTARII DE LA CITITORI