O amintire nostimă

in Maxime şi reflecţii

Cînd fiul meu a dat Bacalaureatul, în anul 1985, din clasa în care se preda ca limbă străină germana, aproape toţi au luat acest examen, 32 de elevi intrînd la diverse facultăţi, iar 2 rămînînd pentru toamnă. El, Bogdan Baurceanu, mă asigurase, încă din clasa a X-a, că va intra la Electronică. Atunci cînd a mers, prima dată, la şcoală, în anul 1973, am convenit să nu copieze, că mă derutează. A primit, de-a lungul anilor, două note proaste: „2“ la Fizică, din cauză că a uitat să pună săgeată deasupra unei cifre ce indica forţa, şi „3“ la Geografie, fiindcă şi-ar fi uitat Atlasul acasă, care, de fapt, era la el!

L-am întrebat ce note a obţinut la Bacalaureat – acest examen a devenit foarte important în prezent -, şi el mi-a comunicat: „10 la Fizică, 10 la Matematică şi 7,50 la Limba Română“.

L-am întrebat: ,,Numai 7,50? Ceilalţi au luat 9 şi 10, iar tu numai 7,50?”. „I-a lăsat să copieze la română“, mi-a răspuns el. În acel moment am descoperit că are o slăbiciune şi i-am spus: „Dacă v-a lăsat, de ce nu ai copiat şi tu?”. „Mi-a fost lene să scot cartea”. Vă place acest răspuns?! Peste ani, mai exact în 2012, am fost invitat la o conferinţă, despre ocupaţia comunistă, chiar la liceul unde a absolvit fiul meu. Cel care mi-a solicitat această participare nu ştia că este şcoala unde a învăţat Bogdan, în perioada 1981-1985.

Şi în 2011 m-a chemat să le ţin o „lecţie“ elevilor de la Liceul ,,Gheorghe Lazăr”, dar la Fortul 13. Ca o coincidenţă, în anul 2012, elevii de la acest liceu au promovat examenul de Bacalaureat în proporţie de 100%.

Ion Baurceanu

COMENTARII DE LA CITITORI