O analiză pertinentă a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odată cu „era Trump“ (3)

in Polemici, controverse

* M.A.M.: Revenim cu întrebarea: ce părere aveţi despre influenţa alegerilor din SUA asupra relaţiilor internaţionale şi a securităţii naţionale ale României?
* C.L.: Ceea ce ştiu exact este că aceste greşeli se contorizează şi produc efecte grave, exact în momentele în care ne va durea mai tare. Avem experienţa sigură a istoriei, cea pe care duşmanii românismului din fruntea ţării noastre a scos-o din şcoli. În 2004-2005, cînd ambasador al României la Moscova era generalul Dumitru Prunariu, celebrul nostru cosmonaut, preşedintele Putin a propus României să nu intrăm în NATO, cu promisiunea asigurării securităţii ţării şi cu precizarea tuturor tipurilor de arme care vor fi oferite României, pentru descurajarea vecinilor şi asigurarea securităţii militare a ţării. De asemenea, preşedintele Putin a transmis prin Dumitru Prunariu oferta de a se constitui o comisie mixtă româno-rusă, care să analizeze perspectiva restituirii tezaurului României, trimis spre păstrare în Rusia, în timpul primului război mondial. Eu cred că preşedintele României, Traian Băsescu, ar fi avut obligaţia faţă de Poporul Român să-i spună acest adevăr. El a reacţionat prin retragerea de la post a lui Dumitru Prunariu şi apoi prin ofense, despre care am mai pomenit. Asta nu este politică externă, mai ales în faţa unei supraputeri… Pe de altă parte, din alt punct de vedere, eu sînt de părere că aderarea României la NATO şi la UE a fost foarte importantă în perspectiva psihologică a istoriei României. Dacă România nu ar fi aderat la NATO şi la UE, poate că pe durata mai multor generaţii, Poporul Român ar fi fost absolut sigur că i s-ar fi refuzat intrarea în Sfîntul Rai. În mare majoritate, pe care eu nu o pot cuantifica în procente, pentru că nu am pîrghiile sociologice necesare, Poporul Român a fost sigur că, intrînd în NATO şi în UE, va avea asigurată toată istoria viitoare a ţării şi prosperitate certă. Dacă nu am fi aderat, Poporul Român nu şi-ar mai fi găsit liniştea şi echilibrul, pentru multă vreme. Astăzi, o mare parte a românilor este dezamăgită, unii într-o măsură foarte mare, alţii mare, alţii mai mică, dar orizontul de aşteptare a fost atins de foarte puţini români, cu deosebire de către profitorii „sistemului ticăloşit”. După părerea mea, eşecul politicii euro-atlantice româneşti este evident, doar că factorii politici nu doresc să-l recunoască, analiştilor le este teamă să-l recunoască în ansamblul său, aşa că ni se arată doar secvenţe disparate de eşec euro-atlantic, care, adunate toate la un loc, formează eşecul de ansamblu al euro-atlantismului românesc. Vecinii noştri, mai ales ţările din Grupul de la Vişegrad, au găsit soluţii de promovare a suveranităţii naţionale, au dat FMI afară din ţară, după modelul Ceauşescu, îşi promovează propriile interese, apoi le promovează pe cele ale restului UE, iar reglementările legiferate de UE care nu sînt conforme cu interesele lor naţionale sînt respinse şi nu se aplică. În vara acestui an, Grupul de la Vişegrad a invitat România să se ralieze grupului şi să coopereze la luarea unor decizii, dar preşedintele antiromân (?!) Iohannis a refuzat. A fost o mare greşeală politică. Prin aceasta, România a ratat şansa să coopereze şi să-şi îmbunătăţească relaţiile cu vecini foarte importanţi. Cu unii dintre ei a cooperat cu mare succes, în perioada contemporană, în cadrul Micii Înţelegeri şi în perioada dictaturii socialiste de dezvoltare. Vă reamintesc că tot în vara asta, acelaşi Iohannis a bătut calea Bulgariei, să-i convingă pe vecinii noştri de la sudul Dunării să se ralieze la proiectul constituirii unei flote antiruseşti în Marea Neagră. O altă prostie fără seamăn. Bulgarii l-au refuzat pe Iohannis, pe un ton apăsat. Văd că am lungit discuţia şi nu am ridicat o problemă deosebit de importantă, după care vă propun să întrerupem discuţia de astăzi. Privitor la necesitatea unei relaţii normale cu Federaţia Rusă, care este, după părerea mea, repet, cea mai importantă relaţie de securitate internaţională a României, cred că decidenţii noştri ar trebui influenţaţi de analiştii Departamentului Securităţii Naţionale, de pe lîngă Preşedinţia României, în sensul de a ţine cont de aspectul pe care îl menţionez în continuare. Este evident că Războiul Rece nu s-a încheiat în 1989, cum ni s-a spus în mod repetat de către puterile din zona euro-atlantică de influenţă. El a fost doar întrerupt pînă cînd forţele naţionaliste din Rusia s-au regrupat, şi-au reaşezat modul de promovare a propriilor interese, s-au consolidat organizatoric, militar, informativ şi economico-financiar şi acuma sînt în contra-ofensivă, pe multiple planuri. În anul 2014, pe pagina sa de Facebook, Vladimir Putin a postat un filmuleţ, care a fost titrat în limba română de foarte buni cunoscători ai limbii ruse, cuprinzînd un interviu în care el afirmă explicit că, la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, Stalin s-a înţeles foarte bine cu SUA şi cu Marea Britanie şi a încheiat înţelegerile privitoare la sferele de influenţă „pentru eternitate”, nu doar pentru cîteva decenii. De aceea, accentua preşedintele Putin, la Malta, în decembrie 1989, s-a încheiat doar un acord verbal între URSS şi SUA şi nu s-a semnat nici un document. Înţelegerile de după al II-lea război mondial nu pot fi modificate, ci pot doar să fie completate. Preşedintele Putin afirma explicit că doi trădători ai Rusiei, Gorbaciov şi Elţîn, au încălcat înţelegerile, dar că acum Rusia nu mai acceptă să recunoască acordul făcut de trădători. În finalul filmuleţului, preşedintele Putin spune apăsat: „Noi vrem înapoi ce este al nostru!”. Analizînd poziţia lui Putin în cadrul acestui interviu, se poate înţelege lesne că Federaţia Rusă este angajată într-un efort de recucerire a sferei de influenţă pe care a avut-o fosta Uniune Sovietică. Evenimentele din Georgia (2008), Ucraina (2014, pînă în prezent), Siria (2015, pînă în prezent), agresiunea cibernetică asupra Estoniei (2014), salvarea Iranului de la o agresiune iudeo-americană (2015) sînt semne evidente ale acestei linii politice. Nu se poate ca decidenţii din România să nu ţină cont de acest lucru şi de foarte numeroasele exemple din istorie în care statele mici au fost abandonate de către marile puteri, care le promiteau garanţii de securitate, în schimbul promovării propriilor interese. România a primit aceste garanţii occidentale şi în perioada interbelică, iar în 1940, România Mare s-a prăbuşit fără să o apere nimeni! Românii i-au aşteptat pe americani 50 de ani, iar în perioada ocupaţiei militare sovietice, SUA şi statele din Occident îi îndemnau pe români să lupte împotriva regimului sovietic de la Bucureşti, cînd ţara fusese deja arondată sferei de influenţă a lui Stalin, şi o generaţie întreagă de elite româneşti s-a sacrificat degeaba. Astăzi, în caz de agresiune externă din partea Rusiei, după părerea mea, Occidentul nu ne va apăra, la fel cum au păţit Ucraina şi Georgia, iar situaţia ar fi realmente dramatică. Dacă ne atacă alte state decît Rusia, ceea ce nu ar fi exclus, situaţia ar fi tot foarte grea, pentru că nu mai avem armată şi coeziune naţională, tot ca rezultat al politicii euro-atlantice. Ca urmare, speranţa noastră rămîne în primul rînd în Dumnezeu.
* M.A.M.: Vă mulţumesc şi vă mai aştept!

Sfîrşit
(Interviu realizat de Marius Albin MARINESCU)

COMENTARII DE LA CITITORI