O analiză pertinentă a profesorului Corvin Lupu asupra viitorului României odată cu „era Trump“ (4)

in Polemici, controverse

* M.A.M.: De acord, atunci să spunem cititorilor ce credeţi dvs. că ar fi de făcut în România, ca urmare a schimbării puterii de la Washington.
* C.L.: Eu cred că România ar avea nevoie să „citească în cheile” propriilor interese schimbarea de la Washington. În primul rînd, România ar trebui să caute să obţină un nivel al suveranităţii de stat mult mai mare, dacă se poate, apropiat de nivelul suveranităţii statale din Polonia, Ungaria, Cehia, Grecia, ţări vecine, din Europa Centrală şi de Est, zonă geopolitică din care facem şi noi parte. Suveranitatea de stat ar putea ajuta Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul să ia deciziile necesare promovării măsurilor care să susţină Statul Naţional Unitar Român şi interesele Poporului Român, în primul rînd ale etniei majoritare, apoi ale minorităţilor naţionale care
s-au aciuat pe aceste teritorii. O eventuală suveranitate naţională românească mai mare trebuie solicitată, pe de o parte, guvernului american şi, pe de altă parte, promovată prin măsuri româneşti proprii, mai ales administrative şi economico-financiare. Pentru a putea decide suveran, Guvernul Român nu trebuie să fie dependent de sistemul bancar internaţional. Avem modelul din Polonia şi Ungaria, care şi-au păstrat controlul majoritar asupra marilor bănci. Noi nu mai avem decît o bancă românească mică, CEC-ul. Ea ar putea fi uşor transformată în cea mai mare bancă din România. Este suficient ca toate instituţiile statului şi cele 12% societăţi cu capital românesc să fie obligate, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, să îşi plaseze toate capitalurile la CEC şi să deruleze toate operaţiunile financiare prin CEC, care are personal cu experienţă şi infrastructură în toată ţara, care poate fi uşor dezvoltată. La această posibilă viitoare mare bancă românească, guvernul s-ar putea împrumuta cu cele mai mici dobînzi şi fără să fie condiţionat să accepte măsuri economico-sociale şi politice dezavantajoase, aşa cum ne-au cerut şi ne cer FMI-ul şi Banca Mondială, dar şi alte instituţii evreieşti de foarte mulţi ani încoace, practic, începînd cu anul 1992. De asemenea, o bancă de acest fel ar putea credita afacerile unor investitori români, ca şi investiţii ale statului. Apoi, este uşor să atragi depuneri, dacă statul ar oferi garanţii pentru depunerile bancare doar la CEC. Băncile străine ne-au jecmănit, sub oblăduirea ticăloasă, antiromânească, a conducerii BNR. De la înstrăinarea băncilor româneşti, care a fost în mare parte „opera” ofiţerului de securitate Mugur Iser(escu), acestea au acumulat profituri de sute de miliarde de euro, care, conform caietelor de sarcini întocmite la privatizare, ar fi trebuit investite în România. Vă daţi seama ce ar fi însemnat pentru economia şi infrastructura ţării o asemenea „injecţie” financiară? Dar băncile străine au scos profitul din ţară şi l-au dirijat către băncile-„mamă” din Occident. Am dat un exemplu. Ar putea fi făcute şi ar fi necesare şi multe alte lucruri. În domeniul asigurărilor, altă afacere uriaşă, doar 4% mai sînt asiguratori români… Nu numai în domeniul politicilor economico-financiare interne s-ar putea lua măsuri importante. La fel, ar trebui acţionat şi în domeniul politicii din domeniul sănătăţii, unde majoritatea fondurilor de care beneficiază sistemul, adică ministerul de resort şi Casa de Sănătate, sînt absorbite de corporaţiile multinaţionale de medicamente. Statul Român şi-a abandonat majoritatea atribuţiilor care ţin de securitatea naţională. În domeniul industriei româneşti de armament, 90% din societăţi sînt patronate de evrei. Dacă vrem securitate, trebuie să stăm în genunchi în faţa evreilor. Aici ne-au adus minoritarii care ne-au condus după 22 decembrie 1989. Am mai spus-o în alte adresări către cititori: toate relele de astăzi îşi au originea în modul în care s-a dat lovitura de stat în decembrie 1989, cînd trădătorii din Securitate şi din Armată au înlocuit conducerea majoritar românească a ţării cu un grup de spioni şi de trădători evrei, ţigani şi unguri. Etnicii români au fost deposedaţi de putere şi li s-a luat ţara cu toate realizările foarte mari făcute din munca poporului în jumătate de secol, perioadă cînd chiar se muncea în folos românesc, nu în folos străin. Dar ne-am îndepărtat de subiectul alegerilor din SUA…
* M.A.M.: Ce părere aveţi despre influenţa alegerilor din SUA asupra relaţiilor internaţionale şi a securităţii naţionale ale României?
* C.L.: În aceste domenii, în întreaga perioadă post-comunistă, riscurile au cunoscut o creştere permanentă. Pe măsură ce politicienii din România şi propagandiştii lor, împreună cu presa din România, care este în cea mai mare parte evreiască, atît televiziunile, cît şi presa scrisă, spun Poporului Român că se bucură de cea mai mare securitate din toată istoria ţării, cu atît a fost securitatea naţională reală din ce în ce mai şubredă. Aderarea României la NATO şi la UE a fost forma prin care România a fost „chemată la lanţ” şi aderare, urmată imediat de deposedarea ţării de toată baza materială şi de majoritatea marilor afaceri: bănci, societăţi de asigurări, marile combinate, resurse naturale, pămînt, păduri, industria de medicamente, industria de apărare etc., etc. Acum, după cum spuneam, se luptă pentru acapararea celor 12% societăţi româneşti care au mai rămas. România nu are nici un proiect în domeniile relaţiilor internaţionale şi al securităţii. Ea ştie doar o placă învechită şi „scîrţîită”: loialitatea dusă la supuşenie faţă de NATO şi faţă de UE, ceea ce este mult prea puţin pentru complexitatea relaţiilor internaţionale actuale. Politicienii români nu au nici nivelul de cultură istorico-politică strict necesar pentru a performa şi nici voinţa politică de a face tot ceea ce este bine pentru ţară, mulţumindu-se să fie docili faţă de colonialişti, pentru a-şi primi porţia de sprijin din partea străinătăţii, în eventuale situaţii grele. Este suficient să amintim cititorilor cum
s-au mobilizat străinii să-l menţină la putere, în vara lui 2012, la referendumul pentru demiterea preşedintelui, pe închinătorul de ţară Traian Băsescu. După părerea mea, România are nevoie de relaţii foarte bune cu vecinii, în primul rînd cu Federaţia Rusă, cea mai mare putere din vecinătate, cea care a influenţat cel mai mult spaţiul românesc în ultimele două secole. Aceasta a fost şi este cea mai importantă ţară pentru spaţiul românesc. Că ne place sau că nu ne place. Este valabil, indiferent de propaganda care respinge această realitate confirmată în istoria noastră naţională. În ultimii 12 ani, Rusia a fost ofensată în mod repetat în diverse discursuri ale unor politicieni, ale unor militari şi în mass-media din România. Este o mare greşeală. Cea mai mare greşeală. Contorul rusesc al acestei greşeli româneşti s-a învîrtit continuu în aceşti ani. Conducătorii noştri nu au făcut nimic ca să îndulcească relaţia României cu Rusia, să păstreze o punte, să caute să nu supere marele vecin de la Răsărit, să coopereze în limitele pe care nu le excludea apartenenţa noastră la NATO şi la UE. Păi, marile puteri europene au relaţii foarte largi, pe multiple planuri, cu Federaţia Rusă. Noi nu avem voie? Noi am fost doar provocatori ai Rusiei, nu ştiu eu dacă la comandă externă, sau din pornirile proprii ale fostului preşedinte Băsescu.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI