O capcană mortală

in Lecturi la lumina ceaiului

N-o mai înjuraţi pe doamna cancelar Merkel. Cuvintele ei, rostite pe 31 august 2015, vor fi gravate, într-o zi, pe frontispiciul Uniunii Europene, cu condiţia să mai existe Uniunea Europeană.
„Este necesar ca statele să împartă responsabilitatea faţă de refugiaţi (…). Drepturile civice universale au fost, pînă acum, strîns legate de Europa şi de istoria sa. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene (…) Europa va eşua în problema refugiaţilor, dacă legătura cu drepturile universale civice este ruptă, iar dacă această legătură este ruinată, nu va mai fi vorba despre Europa la care aspirăm“. Îi dau dreptate. Ce n-a făcut Angela Merkel şi nici celelalte autorităţi europene a fost să trieze refugiaţii. E elementar că printre oamenii care fug de război se pot strecura tot felul de inşi, de la jihadişti şi provocatori la – sper – agenţi ai Serviciilor Secrete. S-a vădit că leadershipul de la Bruxelles n-a avut nici un plan, coordonat şi coerent. A semnat, într-un final, un acord cu turcii, pe bani grei, inventînd un fel de coletărie a migranţilor – unul pleacă, altul vine. Cum n-are nici astăzi o strategie, cînd poartă un război de gherilă urbană cu tancurile, amînînd să creeze o platformă comună de securitate, unde statele să îşi împărtăşească informaţiile vitale. E uşor să dai vina pentru tot ce se petrece rău în spaţiul european pe migranţi, chiar şi atunci cînd se vădeşte că autorii atentatelor sînt europeni la a doua sau a treia generaţie. De aici pînă la a pune semnul egalităţii între Islam şi terorism, nu e decît un pas. Pe care, din ignoranţă sau din naivitate, mulţi sînt entuziaşti să-l facă. (Nu mă refer la cei care îl fac din raţiuni politicianiste; tupeul lor e destul de mare încît, dacă interesele le-o cer, să încerce să ne convingă că i-am înţeles pe dos). O repet, de cîte ori pot: musulmanii sînt primele victime ale jihadismului islamic şi, statistic, majoritatea. Islamofobia întreţinută cu sîrg nu doar că îndoapă cu voturi partide extremiste, dar e şi un bun pretext pentru a face uitată vina morală a liderilor europeni pentru morţii civili de la Bruxelles şi de la Paris. Pe de o parte, eşecul aşa-numitului multiculturalism, materializat în ghetouri şi radicalizare, lipsa de politici publice pentru marginalizaţi şi auto-marginalizaţi; pe de altă parte, întreţinerea, prin procură, a războaielor din Orientul Mijlociu. Din greşelile strigătoare la cer ale americanilor în Irak şi ale tuturor occidentalilor în Siria s-a născut monstrul autointitulat Statul Islamic. Pe conştiinţa cui se stivuiesc cadavrele celor trei mii cinci sute de oameni, morţi în 2015, în timp ce încercau să traverseze marea? În a cui cîrcă vor atîrna cei peste două sute de mii de civili ucişi în Afganistan şi Irak? Între morţii noştri nevinovaţi şi morţii lor nevinovaţi nu e nici o diferenţă. E o capcană mortală ideea că totul ni se trage de la nişte disperaţi care fug din faţa războiului şi vin să ne ceară adăpost. Sau de la alţi disperaţi, lihniţi de foame, care bat la porţile noastre. Răul e, din păcate, printre noi, a crescut din nepăsarea, din prostia, din fudulia noastră. Nu putem plînge împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, refuzînd să înţelegem ce ni se întîmplă, incapabili să găsim altă soluţie decît smiorcăiala.

Lelia Munteanu

COMENTARII DE LA CITITORI