O echipă de tineri ingineri din Cluj a creat prima imprimantă 3D românească

in Lecturi la lumina ceaiului

Avem tineri cu care ne putem mîndri

Prima imprimantă 3D românească, construită exclusiv cu piese achiziţionate de pe piaţa autohtonă, a fost creată anul acesta de un tînăr softist.

Călin Brandabur şi-a prezentat prototipul, care are o viteză de printare de 5 ori mai mare decît a unei imprimante similare de pe piaţă, la Techsylvania, care este cel mai mare eveniment IT din regiunea Transilvaniei şi care a avut loc la începutul săptămînii la Cluj, scrie Agerpres. Imprimanta poate tipări obiecte cu o înălţime de maximum 20 de centimetri, într-o perioadă de 4-5 ore, în timp ce o imprimantă cu caracteristici similare, existentă deja pe piaţă, are nevoie de 8 ore pentru a realiza o asemenea piesă.

„O imprimantă clasică, pe sistem cartezian, o printează în 8 ore, imprimanta noastră, în 4-5 ore. Îmbunătăţirile au fost aduse şi la partea de soft, şi la cea mecanică, am încercat să optimizăm cît am putut de mult şi viteza, şi performanţa. La această imprimantă, care este pe sistem Delta, se poate mări foarte mult viteza, fără a avea vibraţie şi, de asemenea, îşi păstrează performanţa“, a explicat Călin Brandabur, care este din Timişoara. Acesta a povestit că ideea creării acestei imprimante i-a venit în momentul în care a cumpărat una şi a văzut că nu ar fi atît de complicat de reprodus.

„Ideea a venit din nevoia creării unor componente de plastic pentru un alt proiect la care lucram şi nu am găsit o firmă care să injecteze în matriţă în volume foarte mici, deci în cantităţi pentru star-up-uri, deci nu pentru cantităţi industriale“, a spus tînărul.

Îmbunătăţirile aduse noului model fac ca imprimanta să poată printa cu o viteză de 1.000 mm pe secundă, în timp ce una aflată deja în comercializare pe piaţă are de obicei o viteză de 200 mm pe secundă. Echipa care a creat imprimanta a folosit strict echipamente româneşti pentru crearea acestui model, botezat „Symme3“.

„Am folosit echipamente strict din România – axe electrificate din Baia Mare, motoare pas cu pas din Iaşi, elemente compozite din Craiova, din Braşov am luat tuburi de teflon, din Cluj avem elementele electronice, iar toată asamblarea se face în Timişoara“, a spus tînărul IT-ist. Acesta a explicat că imprimanta este foarte utilă în activitatea de prototipare. Proiectarea unei piese se poate face mult mai uşor, pentru că ea poate fi printată în doar cîteva ore, moment în care se văd uşor greşelile, iar întreaga procedură este mai ieftină decît cea a executării de matriţe. Materialul din care se creează obiectele este un polimer derivat din amidonul de porumb, care este biodegradabil în 10-15 ani şi provine din surse regenerabile. Nu este solubil în apă, nu se dizolvă în solvenţi de tipul acetonei, diluantului sau benzinei. Materialul rezultat este extrem de rigid, este casant, iar din el se pot construi inclusiv structuri mecanice, care sînt supuse unui stress sau unei vibraţii foarte mari.

„De exemplu, am printat pentru un prieten o montură pentru un far de motocicletă şi funcţionează de 3 luni foarte bine. De asemenea, am mai făcut o rolă de la maşina de spălat, care se rupsese. Pe cînd mă gîndeam de unde să fac rost de una nouă să o schimb, mi-a venit ideea să o proiectez, am printat-o şi am schimbat-o. Şi acum maşina mea de spălat funcţionează cu piesa aceea“, a spus creatorul imprimantei. Aparatul poate fi folosit inclusiv pentru crearea unor proteze ortopedice, sau ale braţelor special concepute pentru copii, în condiţiile în care cele folosite în prezent sînt foarte scumpe şi, în plus, trebuie schimbate din 6 în 6 luni.

„Problema cu protezele este că sînt, în general, foarte scumpe, costă între 3.000 şi 7.000 de lei. Dar pentru că filamentul din care facem noi piesele este foarte ieftin, costă 150 de lei kilogramul, eu pot crea o proteză cu 15 lei. Fireşte, nu ne putem compara cu acele proteze care se conectează la sistemul nervos şi care sînt foarte performante, dar este, totuşi, o soluţie, şi vreau să continui cercetarea în acest domeniu, prin colaborarea cu specialiştii“, a mai spus Călin Brandabur.

Pentru a continua cercetările şi producţia, Călin Brandabur şi-a format o echipă de 4 ingineri cu care lucrează în continuare. Acesta a precizat că, pînă în momentul de faţă, cînd se află la al 5-lea prototip al imprimantei, a investit în acest proiect 30.000 de euro. Tînărul a primit deja 26 de comenzi din ţară şi 79 de străinătate şi speră să înceapă în curînd producţia imprimantei, care va avea un preţ de aproximativ 1.500 de euro.

COMENTARII DE LA CITITORI