O fi pogorît Christos pe pămînt, şi noi, cei de rînd, nu ne dăm seama?! (2)

in Război corupției

„Dacian Cioloş fusese verificat şi răsverificat, şi trecuse cu brio toate examenele. Se dovedise un vajnic internaţionalist, adică o persoană care pune deasupra intereselor ţării sale, cu scrupulozitate şi întotdeauna, interesele impuse de către cei ce conduc UE, ca reprezentînd „interesele europene”.
Proba de foc a fost dată în calitate de comisar al CE pentru agricultură. În această calitate, nu a venit din neant. Fusese ministru al Agriculturii în România, în cea mai înnegurată perioadă din istoria postdecembristă a ţării pentru acest sector năpăstuit. A fost perioada depopulării maxime a satului românesc. A fost perioada apogeului pîrlogirii pămînturilor agricole. A fost perioada în care, cu contribuţia ministrului de resort, prin lipsa de măsuri sau prin măsuri greşite, au luat-o razna importurile agroalimentare, consolidîndu-se poziţia României de importator net alimentar, anomalie pentru o ţară ce trecea drept agricolă. Şi, în sfîrşit, a fost, poate înainte de toate, perioada în care victima – respectiv ţăranul român – a fost propulsată în postura de vinovat de serviciu, ca neplătitor de taxe, dar beneficiar de ajutoare sociale, pentru situarea ţării în coada cozilor la productivitatea muncii şi în fruntea frunţilor la capitolul sărăcie şi necivilizaţie. Era o carte de vizită aiuritoare pentru un „ministru al Agriculturii“ CE. Dar corifeii de la Berlin-Paris-Bruxelles vedeau mai departe decît vedeam noi, gînditorii de rînd. Tocmai vulnerabilităţile puteau constitui atu-ul decisiv, şi personajul în cauză a devenit cel căutat, întrucît putea face exact ceea ce i se spunea, fără să întrebe şi să aibă păreri. Şi, în contextul specific al schimbării echipei Comisiei de la Bruxelles şi al noii politici agricole ce trebuia inevitabil promovată şi derulată faţă de trecut, în urma valului de intrări de agricultori din Est, Dacian Cioloş a fost de atunci alegerea potrivită. Tocmai un „ales“ din Est avea să ducă la îndeplinire sarcina reformării politicii agricole a UE, care să prezerve interesele Vestului, punînd căluş intereselor Estului.
Subvenţionarea nesustenabilă a producătorilor şi exportatorilor agricoli din UE nu mai putea continua cu noul aport masiv de producători şi exportatori din Est. România avea o poziţionare aproape nesperat de nimerită pentru Vest: era singura din Est care importa apocaliptic mai mult decît exporta produse agroalimentare, şi era de ajuns de a se subţia importanţa factorului uman şi de a se întări importanţa factorului producţie în noua politică agricolă comunitară, pentru ca România să nu prezinte nici un pericol. Franţa, beneficiarul principal al politicii agricole comunitare, a găsit în Cioloş instrumentul ideal de a-şi promova în continuare propriile interese, de data aceasta, cu mîna altcuiva. A devenit susţinătorul cu greutate al candidatului Cioloş pentru funcţia de comisar agricol european. De la Bucureşti l-a susţinut fără ezitare preşedintele Traian Băsescu, susţinere în care nu ştim cît a cîntărit aprecierea faţă de profesionismul lui Dacian Cioloş, dar în care există şi o notă extraprofesională. În lupta sa cu rivalii politici de la Bucureşti, Traian Băsescu a primit un sprijin substanţial din partea lui Dacian Cioloş. Acesta a acceptat să implice Ministerul Agriculturii, pe care îl conducea, ca parte civilă într-un dosar de privatizare care îl viza pe Dan Voiculescu (adversar declarat al lui Traian Băsescu şi artizan al tentativei eşuate a suspendării acestuia din funcţia de preşedinte). Problema este că nu Ministerul Agriculturii fusese entitatea care să fi deţinut, în numele Statului Român, bunul privatizat şi, deci, de la care să se fi făcut privatizarea (în acest dosar, privatizarea respectivă a fost considerată de către justiţie frauduloasă, şi Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare).
În calitate de comisar european pentru agricultură, Dacian Cioloş a dat rezultatele scontate de către cei care l-au uns, ducînd la îndeplinire deloc simpla misiune a reformării politicii agricole a UE, cu obiectivele greu comestibile pentru Est. O grijă specială a marcat în plus prestaţia lui Dacian Cioloş: aceea ca nu cumva să facă vreun lucru care să fie interpretat ca reprezentînd un avantaj pentru România, deşi aceasta era cea mai săracă şi mai năpăstuită din UE“.

(va urma)
ILIE ŞERBĂNESCU (,,cotidianul.ro”)

COMENTARII DE LA CITITORI