O incursiune în istoria pirateriei (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Mai multe războinice vikinge şi o regină irlandeză (2)
Acelaşi Saxo Grammaticus ne mai spune şi povestea prinţesei Sela, sora lui Koller, rege al Norvegiei. Horwendil, regele Iutlandei, renunţase la tron în favoarea jafurilor pe mare, iar norvegianul pleacă în urmărirea sa, pentru că, ucigîndu-l, ar fi cîştigat mult prestigiu. Sfîrşeşte însă sub sabia piratului, care apoi va trebui să ducă o luptă deloc uşoară cu foarte îndemînatica Sela. Wigbiorg, Hethat şi Wisna sînt alte nume de femei-căpitan. Nici Aethelflaed, fiica lui Alfred cel Mare, nu se lasă mai prejos, devenind un lider militar important care îi hărţuia pe mare pe neobosiţii jefuitori vikingi. Piraţii femenini din Europa nu ocolesc nici vestul Irlandei, unde ia naştere legenda reginei irlandeze Grace O’Malley, născută în jurul anului 1530. După moartea soţului, ea începe să facă ravagii pe rutele comerciale dintre Scoţia, Anglia şi Continent. Adunînd în jurul ei tot felul de proscrişi sau oameni de condiţie umilă, Grace luptă împotriva englezilor, pînă cînd se vede nevoită să apeleze la regina Elisabeta I, rugînd-o să o primească în serviciul ei drept corsar. Corsar este şi Lady Mary Killigrew, care izbuteşte, în 1570, să captureze un vas comercial german. Din această cauză, era gata să fie executată, pentru că a nesocotit ordinul reginei, prietenă cu căpitanul vasului. În acelaşi Secol al XVI-lea, aflăm şi despre un personaj, de această dată din Maroc, Sayyida al Hurra, aliata corsarului Barbarossa din Algeria, cu care îşi împarte zonele în care prăda. Nici următorul secol nu duce lipsă de femei pirat. Printre acestea, Jacquotte Delahaye, din Haiti, „roşcata întoarsă din morţi“ din Caraibe, sau Anne Dieu-le-Veut (1661-1710), soţia piratului olandez Laurens de Graaf (1653- 1710), alături de care a luptat cot la cot.
Anne Bonney şi căpitanul Calico Jack
Dar cele mai feroce şi înfricoşătoare exemple de piratese le găsim în Secolul al XVIII-lea, tot în spaţiul Caraibelor. Este vorba despre Anne Bonney şi Mary Read, ale căror incursiuni piratereşti s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de mult mai renumiţii lor omologi masculini. Anne Bonney (1700-1780) s-a născut în Irlanda, în Comitatul Cork, ca fiică nelegitimă a avocatului William Cork şi a servitoarei acestuia. Împreună cu părinţii, a imigrat în America stabilindu-se pe o plantaţie lîngă Charleston, Carolina de Sud. O tînără temperamentală, cu un curaj de fier şi foarte rebelă, Anne fuge cu iubitul său, James Bonney, nesocotind voinţa tatălui de a-i încredinţa afacerile plantaţiei. Nelegiuitul James o duce într-o ascunzătoare din New Providence, Bahamas. Sentimentul de rebeliune şi viaţa aventuroasă se pare că sînt în consonanţă cu nevoile ei de afirmare mai neconvenţională. Însă în 1718, cînd guvernatorul din Bahamas, Woodes Rogers, oferă posibilitatea graţierii, James devine un informator de primă clasă, ceea ce o dezgustă pe piratesă, care îl acuză de laşitate şi îl părăseşte. Mai tîrziu, îl va întîlni şi se va îndrăgosti de căpitanul Jack Rackham (Calico Jack). Deghizîndu-se în bărbat, îl însoţeşte pe acesta pe vasul numit Vanity şi se dedică jafurilor, atacînd corăbiile spaniole. Singurul moment în care renunţă la piraterie a fost atunci cînd a născut, dar a revenit imediat în forţă în zona Cubei, cîştigîndu-şi reputaţia de piratesă neînfricată.

(va urma)
MANUEL STĂNESCU
IRINA MANEA

COMENTARII DE LA CITITORI