O incursiune în istoria pirateriei (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

Sfîrşitul celor două piratese, învăluit în mister (2)
Fiind însă amîndouă însărcinate şi cum legea engleză interzicea pruncuciderea, sentinţa este temporar suspendată. Ce se întîmplă apoi cu faimoasele piratese rămîne sub vălul misterului. Se spune că Mary ar fi murit în închisoare, chiar înainte să nască. Alteori, găsim informaţii cum că s-ar fi strecurat pe furiş din carceră. În legătură cu Anne, nu s-a găsit vreo dovadă a execuţiei sale. Unii spun că bogatul său tată i-ar fi plătit libertatea şi că s-ar fi retras pe o mică insulă din Caraibe. Alţii cred că şi-a dus mai departe traiul într-o tavernă din sudul Angliei, unde îşi încînta clienţii cu poveştile ei marinăreşti. Şi, într-un stil ceva mai romanţios, unii spun că Anne şi Mary s-ar fi mutat în Louisiana, unde şi-ar fi crescut împreună copiii.
Ching Shih din China: putere colosală
Mai sînt şi alte nume de femei-pirat menţionate prin cronici, cum ar fi Maria Lindsey, Ingela Gathenhielm, Mary Harvey, Mary Crickett, Flora Burn, Rachel Wall sau Charlotte de Berry, dar nici una nu le întrece în notorietate pe renumitele Anne Bonney şi Mary Read. În Secolul al XIX-lea, apare pe scenă o femeie care le face concurenţă. Ea vine, de această dată, din China: Ching Shih, fostă prostituată, este văduva piratului Ching Yih, care a prădat nu numai vase imperiale, ci şi galere englezeşti. Soţia sa se pare că i-a împărtăşit dorinţa de putere, talentul în afaceri, precum şi priceperea în activităţi ilegale, cîştigînd astfel un mare respect în breaslă. La apogeul puterii sale, Ching Shih ajunsese să comande nu mai puţin de 800 de corăbii mari şi 1000 mici. Echipajul ajunsese la colosala cifră de 80.000 de marinari. Cînd temuta ei flotă răvăşea oraşele de pe coastă, piratesa ordona, aproape întotdeauna, arderea lor din temelii şi înrobirea populaţiei. Regimul ei de teroare va lua sfîrşit din pricina conflictelor interne, în urma cărora flota se va fragmenta, după ce ani de zile Ching a dominat apele Chinei de sud şi a fost neînvinsă de vreo putere maritimă. În anul 1810, piratesa obţine graţierea şi îl ia de soţ pe adjunctul său. Exemplul lui Ching va fi urmat, în secolul următor, de mai multe femei, la fel de nemiloase şi de temute, precum Lo Hon-Cho, Lai Choi San, Huang P’ei-Mei sau Cheng Chui Ping, ultima activînd recentă, în anii ’70-’90, cînd a ajutat mii de chinezi să imigreze ilegal în SUA şi Europa. Deşi sînt puţine şi nu la fel de cunoscute ca bărbaţii, femeile-pirat ne fascinează tocmai pentru că sînt cazuri speciale. Unde le găsim? În texte de tipul enciclopediei lui Charles Johnson, General History of the Robberies and Murders of the Most Notorious Pirates (1724), dar şi mult mai mult în poveştile moderne, adesea înşelătoare. De pildă, femeile sînt adesea reprezentate avînd aceleaşi veşminte ca şi bărbaţii, deşi realitatea era mai complexă de-atît. Mai multe mărturii tind către conturarea unei înfăţişari unice a femeii pirat, care obişnuia să adauge hainelor accesorii făcute din echipament de pe corabie, cum ar fi plasele de pescuit. Şi astăzi ne-a rămas de la ele moda dresurilor cu plasă…

(va urma)
MANUEL STĂNESCU
IRINA MANEA

COMENTARII DE LA CITITORI