O istorie a cărţilor interzise (15)

in Polemici, controverse

 

„Ulise“

Autor: James Joyce

Data şi locul publicării iniţiale: 1918, Anglia; 1933, Statele Unite

Edituri: Sylvia Beach’s Shakespeare & Co.; Random House

Forma literară: roman

Rezumat

Scris în stil fluxul conştiinţei, acţiunea romanului ,,Ulise” se petrece într-o singură zi, 16 iunie 1904, şi relatează gîndurile, sentimentele, cuvintele şi faptele lui Leopold Bloom, ale soţiei sale, ale lui Molly, şi ale lui Stephen Dedalus. Romanul a fost deseori criticat, întrucît descrie în mod explicit plăceri senzuale şi zugrăveşte imagini sexuale foarte deschis. De asemenea, au fost făcute plîngeri în legătură cu folosirea frecventă a cuvintelor desemnînd organele genitale şi a unor metafore care ţin locul acestora.

Cele mai multe referiri erotice apar prin intermediul personajelor Bloom şi Molly. Hoinărind prin Dublin şi oprindu-se la mai multe baruri pe parcursul zilei, Bloom reflectă călătoria eroului epic Ulise, care a hoinărit timp de zece ani, înainte de a ajunge înapoi acasă, la credincioasa lui soţie. Bloom, un om obsedat de plăceri fizice şi senzuale, îşi aminteşte de experienţele sale sexuale pe tot parcursul acestei călătorii de o zi, rememorînd, de exemplu, o situaţie în care s-a năpustit, cu o pasiune dezlănţuită, asupra partenerei. Este, de asemenea, explicit în referiri emetice, descriind în detaliu un scaun, şi relatînd senzaţiile fizice pe care acesta le producea. De asemenea, adoră să mănînce „rinichi de oaie la grătar, care îi ofereau simţurilor sale atingerea unui difuz miros de urină”.

Molly este şi ea preocupată de astfel de elemente emetice şi de sex. Referirile sexuale sînt numeroase, dar descrierile apar într-o manieră fragmentară, cele mai multe fiind monologuri interioare ale personajelor.

Istoricul cenzurii

În 1922, Departamentul American al Oficiilor Poştale a ars 500 de exemplare din roman, atunci cînd s-a încercat introducerea lor pe teritoriul SUA, iar decizia tribunalului a fost împotriva cărţii. Primul proces în care a fost implicat romanul a avut loc în 1921, cînd John Sumner, secretarul Societăţii pentru Suprimarea Viciului, din New York, a confiscat un exemplar din revista ,,Little Review”, care conţinea un capitol din ,,Ulise”. Procesul a debutat la scurt timp după aceea, cu Margaret Head şi Jane Heap, redactori la revista în cauză, de partea apărării. Scriitorul John Cowper Powys şi regizorul Philip Moeller, chemaţi ca martori, au declarat că stilul lui Joyce este prea obscur pentru a fi înţeles de majoritatea cititorilor; cu toate acestea, tribunalul s-a pronunţat împotriva revistei şi, implicit, împotriva romanului.

Au început să apară ediţii piratate ale romanului, dar nici o măsură nu a mai fost luată pînă în 1932, cînd colectorul vamal a confiscat un exemplar al romanului, care trebuia să ajungă la Editura ,,Random House”, declarîndu-l obscen, pe baza Legii Vămilor din 1930. ,,Random House” a intervenit în această situaţie, întrucît editura pregătea deja o ediţie a romanului, pe care intenţiona să o distribuie în Statele Unite. Astfel, editura a solicitat o audiere, prevăzută de Legea Vămilor, cerînd scoaterea din cauză a titlului. În solicitările sale îndreptate către Curtea Federală New York, ,,Random House” a cerut ca romanul să fie citit în întregime şi ca pasajele declarate „obscene” să fie puse în contextul romanului. În procesul United States v. One Book Entitled „Ulysses”, judecătorul John M. Woolsey a respins acuzaţiile de obscenitate, afirmînd că, în ciuda „francheţei neobişnuite” a romanului, „nu detectez în vreun loc figura senzualistului. Consider că romanul nu este pornografie”. Mai departe, judecătorul argumenta că limbajul şi descrierile sînt perfect consecvente şi potrivite cu oamenii pe care Joyce îi prezintă. Cît despre „recurenta apariţie a temei sexului în mintea personajelor sale, trebuie să avem în vedere faptul că mediul era unul celtic, iar anotimpul era primăvara”. Judecătorul Woolsey a considerat că textul nu este obscen, judecînd după efectul pe care îl poate avea asupra omului mediu: ,,În mai multe pasaje pare a fi dezgustător, dar, deşi conţine, după cum am menţionat, multe cuvinte de obicei considerate obscene, nu am găsit nici o idee care să fie obscenă, sau să fie în slujba obscenităţii. Fiecare cuvînt al cărţii contribuie, precum elementul unui mozaic, la detalierea imaginii pe care Joyce încearcă să o construiască pentru cititorii săi”.

Guvernul a făcut apel la această decizie, la Curtea de Apel, în cazul United States v. One Book Entitled „Ulysses”, iar judecătorul Augustus Hand a reconfirmat decizia anterioară. În declaraţia explicativă, judecătorul spunea: „Considerăm că «Ulise» este o carte originală şi cu o abordare sinceră, care nu are ca scop promovarea depravării”. Guvernul a decis să nu facă apel la Curtea Supremă, punînd astfel capăt luptei, care a durat mai mult de un deceniu, pentru interzicerea romanului. De asemenea, acesta a fost un pas înainte spre libertate în lupta dintre moralişti şi editori. În esenţă, tribunalul a decis că daunele aduse de o carte „obscenă” trebuie judecate nu prin delimitarea unor pasaje, ci prin considerarea întregii cărţi. Astfel, dacă titlul în întregul său are o valoare literară, părţile obscene fiind importante pentru această valoare, cartea nu poate fi considerată obscenă. Rezumînd noua interpretare dată legii, judecătorul Augustus Hand declara: ,,Credem că testul potrivit pentru a verifica dacă o carte este obscenă este identificarea efectului său dominant (de exemplu: este promovarea depravării efectul dominant produs de lectura cărţii?). Aplicînd acest test, relevanţa părţilor imputabile pentru tema romanului, reputaţia lucrării, prin estimările unor cunoscuţi critici, dacă textul este modern, sau verdictul trecutului, dacă lucrarea este veche, sînt elementele necesare pentru obţinerea dovezilor; operele de artă nu vor obţine o reputaţie înaltă dacă obscenitatea este singura lor raţiune de a fi”.

Un efect semnificativ al verdictului a fost acela că i-a determinat pe judecători şi procurori să examineze cărţile în întregime, şi nu doar pagini izolate. De asemenea, decizia a permis editarea romanului în Statele Unite.

(va urma)

NICHOLAS J. KAROLIDES,

MARGARET BALD, DAWN B. SOVA

COMENTARII DE LA CITITORI