O jumătate de secol de la Diktatul fascisto-horthyst de la Viena: 30 august 1940 – 30 august 1990

in Lecturi la lumina ceaiului

CHEMARE CĂTRE ŢARĂ

Români! În ziua de 30 august 1990, întreaga suflare a ţării comemorează, cu inimile îndoliate, împlinirea a 50 de ani de la criminalul Diktat fascisto-horthyst de la Viena, act odios prin care cei doi dictatori ai lumii, Hitler şi Mussolini, atribuiau Ungariei revizioniste partea de Nord-Vest a României. Tot în acel funest an 1940, anul sfîrtecării României Mari, au fost smulse din trupul ţării Basarabia, Bucovina de Nord şi Dobrogea de Sud, victime ale aceleiaşi politici de forţă şi diktat, prin încălcarea oricăror norme de justiţie şi drept internaţional, de respect faţă de adevărul istoric. În Transilvania, vatra etnogenezei românilor, acest act barbar a dezlănţuit un val de teroare, cruzimi, lacrimi şi sînge pentru milioanele de locuitori paşnici ai acestui străvechi pămînt românesc. Au murit, în chinuri groaznice, mii şi mii de oameni, pîntecele femeilor însărcinate au fost spintecate cu baionetele, preoţii ortodocşi au fost răstigniţi în altare şi pe uşile bisericilor, un număr impresionant de conaţionali de-ai noştri au fost izgoniţi de la căminele lor, alţii au fost aruncaţi în lagărele de muncă forţată şi ale morţii, orice formă de viaţă naţională a încetat. Totodată, în consens cu ferocitatea horthysto-fascistă, sute de mii de evrei nevinovaţi şi reprezentanţi ai altor minorităţi au fost deportaţi spre lagărele de exterminare, unde

şi-au găsit un tragic sfîrşit. Transilvania, leagănul sfînt al poporului nostru, a fost azvîrlită înapoi cu 1.000 de ani, pe vremea de întuneric şi sălbăticie a năvălirilor asiatice, a devenit scena unui genocid fără precedent. Toate aceste masacre, inimaginabile pentru Europa civilizată a mijlocului Secolului XX, au înscris în dreptul Ungariei fasciste una dintre cele mai ruşinoase pagini ale Holocaustului mondial, iar localităţile-martir Ip, Trăznea, Sărman, Moisei etc. au alături de Auschwitz, Birkenau şi Maidanek un loc la însîngerata Masă a Tăcerii…

Români, astăzi, la o jumătate de veac de la acel genocid, forţele revanşarde care tulbură lumea cu visul scelerat al Ungariei Milenare agită, din nou, problema Transilvaniei. În condiţiile actuale prin care trece România, tentativele revizioniştilor unguri, din exteriorul şi din interiorul ţării noastre, constituie un act profund ostil României, care trebuie să-şi primească o ripostă hotărîtă. Asistăm, zi de zi, la umilirea românilor în propria lor casă, la izgonirea copiilor şi a profesorilor din şcoli, la incendierea lăcaşelor de cult şi la profanarea monumentelor noastre naţionale; presa şi televiziunea maghiară de pe teritoriul României desfăşoară o politică antistatală; incitînd spiritele şi şantajînd organele Puterii, alese în mod democratic.

Totul se desfăşoară conform unor scenarii menite să ducă, prin orice mijloc, la situaţii explozive în Transilvania, pentru internaţionalizarea acestei probleme, în vederea aducerii unor trupe străine în România. Experienţa istorică ne învaţă că extremiştii unguri nu s-au împăcat niciodată cu ideea renunţării la cotropirea de teritorii străine, indiferent de declaraţiile de bune intenţii ale unora şi altora. Forţele revizioniste ungare nu se gîndesc decît la un singur lucru: acapararea, prin orice mijloc, a Transilvaniei.

Zilnic, ne parvin ştiri tot mai alarmante cu privire la intenţia şovinilor maghiari de a proclama, în mod iresponsabil şi unilateral, autonomia judeţelor Covasna şi Harghita, ceea ce înseamnă o gravă încălcare a suveranităţii şi integrităţii noastre teritoriale, care va avea consecinţe dramatice. Noi, românii, dorim linişte şi concordie cu toate minorităţile cu care ne-a hărăzit Dumnezeu să convieţuim pe aceste plaiuri binecuvîntate. Întreaga noastră existenţă istorică poate depune mărturie că am trăit în spiritul toleranţei şi al umanismului creştinesc, n-am asuprit şi nu vom asupri pe nimeni, n-am cotropit şi nu vom cotropi teritorii străine. Românii au avut întotdeauna un spirit pacifist, de creativitate şi bună înţelegere, la confluenţa dintre Orient şi Occident. Dar nu vom îngădui nimănui ca, în numele aşa-zisei democraţii, să fim îngenunchiaţi la noi acasă, să se practice un veritabil apartheid împotriva copiilor noştri, nu vom îngădui ca ţara să fie lăsată la cheremul agenturilor străine de spionaj, să se înstrăineze munţii, pădurile şi bogăţiile Patriei, să se atenteze la idealurile sacre de Libertate, Unitate şi Independenţă. Iubim Europa, iubim valorile umanităţii, dar ceea ce încearcă să facă unii cu România în aceste vremuri nu poate fi tolerat!

Români! În lumina acestor adevăruri, vă adresăm chemarea de a comemora, în pace şi bună rînduială, această zi de doliu naţional. Această evocare dramatică trebuie să aibă o dublă semnificaţie: evocarea, cu evlavie, a victimelor genocidului din 1940 – 1944 şi strîngerea rîndurilor într-o unitate deplină în jurul stindardului Tricolor, pentru a nu mai face niciodată posibile asemenea crime împotriva Poporului Român.

Numai de noi depinde ca din această zi, înscrisă cu litere negre în calendarele inimilor noastre, în cartea Neamului, să facem o piatră albă de hotar pe calea suveranităţii şi propăşirii naţionale. Facem apel către toţi cei care simt româneşte să nu răspundă nici unei provocări, să trăiască această zi în muncă şi reculegere sufletească, amintindu-şi că Dumnezeu îi ocroteşte pe cei buni şi curaţi la cuget.

Adresăm rugămintea ca în ziua de 30 august, la orele 12 din cumpăna zilei, pe cuprinsul întregului teritoriu naţional al Patriei să bată, simultan, vreme de 10 minute, toate clopotele bisericilor şi mînăstirilor. Cuvine-se, totodată, ca slujitorii religiei să oficieze Te-Deum-uri şi alte slujbe de pomenire la Patriarhia din Bucureşti, Mitropolia din Iaşi, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia şi alte lăcaşuri. Totodată, se cuvine să se organizeze procesiuni şi depuneri de coroane la mormintele eroilor neamului. Propunem, de asemenea, Ministerului Apărării Naţionale ca la aceeaşi oră să fie trase în Bucureşti, la Cluj şi la Iaşi, 21 salve de artilerie. Ne exprimăm dorinţa ca sirenele tuturor uzinelor şi ale tuturor navelor fluviale şi maritime să fie trase în semn de solidaritate cu patimile trecute şi actuale ale Ardealului. Adresăm, în acelaşi timp, o rugăminte Guvernului şi celorlalţi factori ai Puterii legal constituite să asigure desfăşurarea, în condiţii optime, a tuturor manifestărilor prilejuite de această îndurerată evocare.

Fraţi români, pe marea în furtună a acestui sfîrşit de secol şi de mileniu, singura salvare a poporului nostru este să muncească în demnitate şi unitate. Aşadar, să ne unim în cuget şi în simţiri, să credem cu tărie în destinul Neamului Românesc, în dreptatea cauzei noastre! Fie ca de-acum înainte spiritul funest al Diktatului fascisto-horthyst de la Viena, săvîrşit acum 50 de ani, ca şi al celorlalte diktate care au dus la sfîrtecarea ţării să fie definitiv înlocuit de spiritul glorios, de frăţie şi dragoste între toţi cetăţenii loiali ai României, care a domnit la Alba Iulia în 1918, cînd am săvîrşit Unirea cea Mare şi Veşnică! Trăiască POPORUL ROMÂN!

Trăiască ROMÂNIA MARE!

UNIUNEA VATRA ROMÂNEASCĂ

LIGA VICTIMELOR TEROAREI

HORTHYSTE DIN NORD-VESTUL

TRANSILVANIEI

ASOCIAŢIA REFUGIAŢILOR

DIN NORD-VESTUL TRANSILVANIEI

ASOCIAŢIA OFIŢERILOR ÎN REZERVĂ

ŞI RETRAGERE DIN ARMATĂ DIN BUCUREŞTI

ALIANŢA DE CENTRU-STÎNGA

(SOCIAL-DEMOCRATĂ)

ASOCIAŢIA CULTURAL-ARTISTICĂ ROMÂNIA

CORNELIU VADIM TUDOR,

preşedintele FUNDAŢIEI ROMÂNIA MARE

Bucureşti, 21 august 1990

(Text reprodus din „România Mare“, nr. din 24 august 1990)

COMENTARII DE LA CITITORI